UE, un copac fara radacini

Daca un copac fara radacini ar avea vreo speranta de a ramane in picioare, nu ar trebui sa ne miram prea tare; dar este o evidenta „utopie” botanica, si nu numai. Imaginea pare sa i se potriveasca Uniunii Europene, in prezent asemanatoare unei plante care se imbogateste cu noi ramuri, dar al carei destin apare cel putin vag, daca nu marcat. Nu este suficient sa largesti granitele geografice daca nu iti recunosti propria identitate. Pierre Manent, directorul Scolii de Inalte Studii in Stiinte Sociale din Paris, pare sa priveasca astfel la Europa: ca la un copac care incet, incet se crapa, trunchiul i se usuca fiindca ii lipseste seva. Filosof si istoric al politicii, Manent este recunoscut drept unul dintre reprezentantii de seama ai liberalismului european. El conferentiaza la Milano pe tema „Reflectii asupra Europei si a Occidentului - democratie, popor si comuniune”, noteaza ziarul italian Avvenire, citat de Rompres. „Uniformitatea este sora despotismului...” Intrebare: Domnule profesor Manent, ce anume va ingrijoreaza in legatura cu procesul de unificare a batranului continent? Raspuns: Constructia europeana a capatat o forma din ce in ce mai ideologica. Suntem angajati intr-o utopie: construirea unei „democratii pure”, desprinsa de orice popor. Consecinta este evidenta extindere la nesfarsit a Europei, incapacitatea sa de a-si stabili niste granite. Intrebare: Uniunea Europeana nu vi se pare democratica? Raspuns: UE apara drepturile individuale, largeste libertatea individului, dar o restrange pe cea a cetateanului, fiindca restrange „guvernarea de sine” care este celalalt aspect al democratiei. Ea goleste natiunea de legitimitate, cadrul vietii democratice. Intrebare: Largirea „la nesfarsit” a Europei poate sa reiasa dintr-un impuls spre unificare perceputa ca raspuns oligatoriu la globalizare? Raspuns: Da, este o idee tipic europeana. Nici chinezii, nici indienii, nici lumea musulmana nu proiecteaza unificarea omenirii in maniera in care o facem noi: ei inteleg doar sa puna capat dominatiei occidentale. Intrebare: O veche idee „liberala”, scumpa Dv., spune: ‘’Uniformitatea este sora despotismului’’... Raspuns: Ideea unei lumi unificate, in care oamenii fac toti acelasi lucru si se aseamana, este pentru mine un cosmar. Impartirea in grupuri si natiuni este un factor de discordii si razboaie, dar este si conditia diversitatii si a libertatii. Intrebare: Dv. sustineti ca mitul unificarii a contagiat Statele Unite ale Americii, dar si Europa... Raspuns: SUA au adoptat o anumita versiune a utopiei democratice si mondialiste. Dar cu o deosebire importanta: pastreaza un sentiment foarte viu despre propria identitate. Ele vor sa pastreze dominatia mondiala si nu se gandesc sa se alature unei omeniri guvernate de institutii internationale. Este adevarat, comit, uneori, greseli enorme, dar, in comparatie cu noi ele raman o natiune in adevaratul sens al cuvantului. Intrebare: Credeti ca ar fi posibil si pentru Europa o federatie de state ca in cazul SUA? Raspuns: Nu cred ca este nevoie de o arhitectura juridica speciala. Mai degraba cred ca ar trebui sa inradacinam in randurile noastre sentimentul unui destin politic comun. Este important sa instituim o „perspectiva europeana’’ asupra lumii, elaborata de natiuni: de pilda, cu privire la problema israeliano-palestiniana. Aceasta ar face ca Europa sa aiba o pondere mult mai mare decat o sumedenie de reguli si directive comune. „Europei ii lipseste un suflet” Intrebare: Ati fi de acord cu un singur ministru de Externe al UE? Raspuns: Il avem deja pe excelentul Solana. In pofida activitatii pe care o desfasoara, utilitatea ei este egala cu zero. El nu reprezinta o politica europeana comuna, ci cel mai mic numitor comun intre politicile diferitelor natiuni. Intrebare: Deci, ce anume ii lipseste Europei? Raspuns: Nu are consistenta politica. Se spune ca ii lipseste un suflet, dar mai grav este ca ea nu are un corp. Nu stie, nici nu vrea sa stie unde sunt frontierele sale. Intrebare: Dv. ati sustinut intotdeauna ca este in curs un conflict intre islam si Occidentul crestin... Raspuns: Lumea islamica nu a elaborat o forma politica intermediara care sa permita sa se guverneze ca o parte independenta fata de marele „intreg’’ musulman. Nu a elaborat echivalentul natiunii europene. Problema Islamului nu este democratia ca atare, ci inexistenta conditiei de baza a democratiei: natiunea. Intrebare: In consonanta cu Tocqueville, Dv. spuneti ca „este greu sa fii prietenul democratiei, dar trebuie’’. De ce? Raspuns: Intentia democratica este justa si nobila: reunirea cat mai multor indivizi intr-o comunitate pe baza unor drepturi egale. Dar, asemenea tuturor sistemelor politice, democratia isi are neajunsurile sale: Tocqueville credea ca uneori era imbratisata dintr-o excesiva dorinta de bunastare materiala. A iubi democratia inseamna sa incerci sa-i corectezi defectele ei mai curand decat sa-i incurajezi viciile. Intrebare: In relatia cu islamul, probabil ca ar trebui sa recunoastem mai mult identitatea noastra.... Raspuns: Europenii continua sa nu isi cunoasca trecutul, pana la sinuciderea demografica si morala. Ei gasesc in asta o placere perversa, ca si cum negarea de sine ar presupune un fel de superioritate morala Avvenire