Ucraina: Genocidul prin infometare

Saptamana trecuta s-au implinit 75 de ani de la holodomorul ucrainean, cumplitul fenomen al genocidului prin infomentare, care a ucis aproape 10 milioane de oameni. Foametea din anii 1923-1933 este considerata cea mai mare catastrofa din istoria poporului ucrainean. „Lumanarea nestinsa” pentru victimele holodomorului a ajuns la finele saptamanii trecute si in Maramures. Foametea ucraineana din anii 1932-1933, cunoscuta ca si Holodomor - termen care isi are originea in expresia Морити голодом (moriti gholodom), in traducere „a provoca moartea prin foame” - este considerata cea mai mare catastrofa din istoria moderna a Ucrainei, care a provocat moartea a 7-10 milioane de oameni. Desi, inca, ideea de genocid este contestata, cei mai multi specialisti recunosc ca foametea a fost cauzata de politica agricola a guvernului stalinist, cu scopul distrugerii comunitatilor ucrainene care se opuneau sovieticilor si aveau propria lor parere privind edificarea „viitorului luminos”. Trezita de Revolutia din 1917-1921, constiinta nationala a Ucrainei a dus la dezvoltarea unei elite culturale si sociale nationale, care, dupa un deceniu de dezvoltare rapida, a devenit amenintatoare pentru Moscova. Astfel ca, la inceputul anilor ‘30, politicile ucrainene au fost inlocuite, violent, de o politica de rusificare fortata. Concomitent, a inceput colectivizarea fortata. Dar, in perioada in care colectivizarea se baza pe voluntariat, foarte putini tarani s-au inscris in colhozuri. Din acest motiv, intre 1929-1930, Partidul Comunist a trimis zeci de mii de activisti care sa accelereze colectivizarea in Ucraina, “botezati” “douazecisicinci miisti”. Una dintre principalele atributii ale acestora era “deculacizarea” - arestarea culacilor (taranii bogati) care se opuneau regimului si a saracilor care ar fi dosit grane. Familiile culacilor au fost deportate in Urali sau Asia Centrala. La inceputul anului 1932, aproape 70% dintre gospodarii erau deja in colhozuri, o forma de munca in colectiv. Din cauza politicii sovietice, recolta a inceput sa scada, dar cota datorata statului a ramas constanta. Cum, in 1932, recolta a ajuns la doar 18,5 milioane de tone de cereale, rusii i-au suspectat pe tarani ca fura din “bunul public”. Astfel ca, guvernul sovietic a emis un decret care pedepsea cu moartea orice furt din avutul public, inclusiv dosirea unor cantitati neinsemnate de cereale. Mai tarziu, furturile marunte au fost exceptate de la pedepsa capitala, daca faptuitorul nu era culac. Din cauza acestui decret, numai in 1932 au fost condamnati peste 100.000 de cetateni. Pe langa colectarea intregii cote de cereale stabilite, comunistii au pregatit un pachet de masuri impotriva satelor „neproductive”: oprirea aprovizionarii cu orice bunuri alimentare sau nealimentare a satelor vinovate, interzicerea oricarei forme de comert, confiscarea oricaror alimente sau cereale gasite la perchezitii si confiscarea tuturor resurselor banesti. Responsabile de aplicarea planului erau asa-numitele „brigazi de soc”. Foametea a inceput sa capete proportii la sfarsitul anului 1932, a atins punctul maxim la inceputul primaverii anului 1933 si s-a sfarsit la inceputul verii aceluiasi an. In acest interval, de mai putin de un an, in Ucraina au murit milioane de oameni. Conform datelor detinute de cercetatori, cel mai mult au suferit de pe urma foametei fostele regiuni Harkiv si Kyiv (actualele regiuni Poltava, Sumy, Harkiv, Cerkasy, Kyiv, Jytomyr). Lor le revin 52,8% dintre morti. Mortalitatea populatiei depasea aici de 8-9 ori nivelul mediu. In actualele regiuni Vinnytea, Odesa, Dnipropetrovsk, nivelul mortalitatii era mai ridicat de 5-6 ori, in Donbas de 3-4 ori. Foametea, de fapt, cuprinsese tot centrul, sudul, nordul si estul Ucrainei contemporane. In toamna anului 1932 si iarna lui 1933, cand toata lumea intelesese ca in Ucraina, intr-adevar, s-a instalat foametea, puterea totalitarista nu a incetat deposedarea fortata a populatiei satesti de hrana si nici nu a acceptat ajutorul din partea altor tari, ci, dimpotriva, si-a concentrat toate fortele pentru izolarea raioanelor ce indurau foamea. Armata si detasamentele NKVD au incercuit orasele ucrainene (unde taranii ucraineni incercau sa se salveze de moarte prin inanitie) si garile. Locuitorilor de la sate le erau interzise deplasarile in alte regiuni ale U.R.S.S., interzicere favorizata de introducerea sistemului de eliberare a buletinelor de identitate. Prin dispozitii speciale, s-a interzis vanzarea biletelor de calatorie pe calea ferata pentru locuitorii de la sate. Pana la urma, s-a decis acordarea de ajutoare, cu conditia ca acestea sa ajunga doar la „taranii cinstiti”. Cei aproximativ 30 de milioane de oameni loviti de foamete au primit doar 320.000 de tone de cereale. Iar documentele arata ca scopul principal al ajutoarelor nu era salvarea vietilor, ci a fortei de munca in agricultura, care trebuia concentrata in campania de primavara. In acelasi timp, exporturile de cereale au continuat, dar in cantitati mai mici. Comunistii au incercat sa acrediteze ideea ca foametea a fost cauzata de vremea nefavorabila agriculturii si lipsa animalelor de tractiune, insa exista tot mai multe argumente care dovedesc ca holodomorul a fost o actiune planificata. Mai multe state recunosc deja fenomenul drept genocid. Exterminarea poporului prin infometare corespunde definitiei genocidului, date de Conventia O.N.U. din 9 decembrie 1948. Articolul 2 al acestei Conventii de-fineste genocidul drept, „orice actiune infaptuita cu intentia exterminarii totale sau partiale a oricarui grup national, etnic, rasial ori religios, si anume: exterminarea membrilor grupului; comiterea unor serioase leziuni corporale sau disocieri psihice membrilor grupului; crearea intentionata pentru un oarecare grup a conditiilor de viata indreptate spre o anihilare fizica totala sau partiala a membrilor grupului; masuri intreprinse pentru interzicerea nasterilor in cadrul grupului; mutarea fortata a copiilor dintr-un grup in altul”. Holodomorul se incadreaza in textul actului, iar lista argumentelor este extrem de lunga: inabusirea crunta a tendintelor poporului ucrainean de a avea un stat independent; distrugerea structurii existente a agriculturii taranesti prin: „dezchiaburirea” in masa a taranilor; introducerea colectivizarii fortate a gospodariilor taranesti; impunerea in raioanele Ucrainei, in gospodariile taranesti a unor planuri foarte mari de colectare a cerealelor; izolarea unor mari teritorii ale Ucrainei prin privarea taranilor de dreptul de a avea buletinul de identitate de cetatean al U.R.S.S., interzicerea deplasarii taranilor din localitatile in care locuiau, arestarea taranilor ce paraseau satele din proprie initiativa, incercuirea de catre detasamentele represive ale U.R.S.S. a unor intregi teritorii, interzicerea corespondentei si a difuzarii stirilor privind situatia data; introducerea unui regim special de convietuire, a „listelor negre”, constand in scoaterea din teritorii intregi a tuturor marfurilor si mijloacelor de subzistenta aflate in depozite si magazine, confiscarea tuturor rezervelor de hrana si chiar imbracaminte de la tarani, interzicerea oricarei forme de comert si reducerea oricaror mijloace de subzistenta, interzicerea oricaror creditari si restituirea fortata a tuturor creditelor contractate anterior. Apel la nivel international In 1 iulie 2008, in Centrul International de Conferinte al Parlamentului Romaniei (Bucuresti) a avut loc masa rotunda „Holodomorul din anii 1932-1933 din Ucraina – necesitatea condamnarii la nivel international”, in urma caruia parlamentarii au decis: * Sa-si exprime solidaritatea cu poporul ucrainean si cu Uniunea Ucrainenilor din Romania in comemorarea a 75 ani de la Holodomorul din anii 1932-1932 din Ucraina. * Sa sublinieze importanta raspandirii pe scara larga a informatiilor privind acest eveniment tragic din istoria poporului ucrainean vecin. * Faptele regimului comunist totalitar necesita o condamnare la nivel international, pentru ca asemenea tragedii sa nu se mai repete niciodata in istorie. * Pornind de la principiile dreptatii, libertatii, democratiei, solidaritatii si respectului reciproc, care constituie baza relatiilor dintre Romania si Ucraina, sa cheme Parlamentul Romaniei sa raspunda la apelul Ucrainei si sa se alature aprecierii Holodomorului, exprimate de acele tari ale lumii, care au condamnat crime regimului stalinist din anii 1932-1933. * Sa sprijine Uniunea Ucrainenilor din Romania in efectuarea pe teritoriul Romaniei in toamna anului 2008 a Actiunii Internationale „Lumanarea neatinsa „Caravana” lumanarii In 24 septembrie, Bucurestiul a preluat stafeta „Lumanarii nestinse” simbolice, aprinse pentru comemorarea victimelor Holodomorului din anii 1932-1933 in Ucraina. Aceasta actiune internationala, initiata de Congresul Mondial al Ucrainenilor si sustinuta de conducerea Ucrainei, a avut ca scop a 75-a comemorare a uneia din cele mai infricosatoare tragedii a poporului ucrainean, care a avut loc in secolul trecut. Faclia simbolica „Ucraina tine minte, lumea recunoaste” - care se transporta la Kiev, traversand teritoriile a 33 de tari din toate continentele - a fost adusa la Bucuresti de la Republica Elena si a parcurs, in perioada 24-28 septembrie 2008, cu escorta de onoare si manifestari de comemorare, teritoriile a cinci judete ale Romaniei, printre care si Maramures, dupa care a fost predata Republicii Moldova. „Caravana” lumanarii nestinse a ajuns in Maramures in 26 septembrie si a trecut prin Remeti si Sighetu Marmatiei, unde s-a oficiat si o slujba religioasa. Rezolutie europeana In cadrul sesiunii din primavara, parlamentarii europeni au sustinut initiativa delegatiei Ucrainei privind dezbaterea holodomorului din Ucraina si recunoasterea fenomenului drept genocid. In ultima perioada, Ucraina a insistat pentru recunoasterea faptului ca foametea din anii 1932 - 1933 a fost planificata intentionat de puterea sovietica de la Moscova. Rusii au refuzat insa sa participe la dezbateri, motivand ca in acea perioada nu au avut de suferit doar ucrainenii. Insa, la 1 noiembrie 2007, Conferinta Generala a UNESCO a aprobat, in unanimitate, Rezolutia "Cinstirea memoriei victimelor Holodomorului anilor 1932-1933 din Ucraina", initiata de Ucraina, document in care se arata ca holodomorul a fost provocat de actiunile si politica cruda a regimului stalinist totalitar si trebuie sa devina un avertisment pentru generatiile actuale si viitoare in ceea ce priveste respectarea valorilor democratice din Ucraina. Lista neagra a vinovatilor * Iosif Stalin, secretarul general al Partidului Comunist (bolsevic) al U.S., cea dintai persoana in ierarhia comunista; * Viaceslav Molotov, presedintele Comisariatului Poporului al U.R.S.S. si al Guvernului sovietic de atunci, care raspundea de recoltarea cerealelor in Ucraina; * Lazar Kaganovici, intre 1925-1928, secretar al C.C. al Partidului Comunist (bolsevic) din Ucraina, in 1928-1939, secretar al C.C. al Partidului Comunist (bolsevic) al U.S., un credincios tovaras de lupta al lui Stalin, trimisul special ce conducea actiunea de colectare a cerealelor in Caucazul de Nord si efectua controlul acesteia in Ucraina, in special in regiunea Odesa; * Pavlo Postasev, trimis in ianuarie 1933 in Ucraina ca secretar adjunct al C.C. al Partidului Comunist (bolsevic) din Ucraina, cu imputerniciri speciale. Principala indatorire cu care l-a investit Stalin era „indeplinirea neconditionata a planului de colectare a cerealelor”. Postasev a devenit apoi initiatorul principal al reprimarii intelectualitatii ucrainene; * Stanislav Kosior, in 1928-1938, prim-secretar al C.C. al Partidului Comunist (bolsevic) din Ucraina, conducator efectiv al R.S.S. Ucrainene; * Vlas Ciubar, in 1923-1934, presedinte al Comisariatului Poporului al R.S.S. Ucrainene, cea de a doua persoana in conducerea de atunci a Ucrainei; * Mendel Hataevyci, in 1932-1933 secretar adjunct al C.C. al Partidului Comunist (bolsevic) al Ucrainei; investit, de asemenea, cu „imputerniciri speciale” privind colectarea cerealelor; * Stanislav Redens, conducatorul Directiei Politice de Stat a R.S.S. Ucrainene (fosta Ceka, viitoarea NKVD) „a elaborat” primele dosare legate de Holodomor; * Vsevolod Balytkyi, reprezentant plenipotentiar al Directiei Politice de Stat in Ucraina, care apoi s-a aflat in fruntea Directiei Politice de Stat a R.S.S. Ucrainene (fosta Ceka, viitoarea NKVD). A initiat majoritatea ordinelor, conform carora, taranii infometati sau cei care s-au straduit sa-i ajute erau condamnati la moarte pentru invinuiri nascocite si a indeplinit unul din rolurile principale in exterminarea intelectualitatii ucrainene. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro