Ucigas de ucigas

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Marii infractori maramureseni s-au ales pana acum cu pedepse cuprinse intre 10 si 20 ani de inchisoare. Incepand cu acest numar, GAZETA prezinta un serial al marilor infractori din ultimii ani, cu detalii privind modul in care acestia au actionat si au gandit in momentul comiterii faptelor. Mereu ne-am intrebat cine sunt cei mai periculosi infractori ai judetului? Cine sunt cei care au fost condamnati de instanta la ani grei de inchisoare pentru faptele penale savarsite? La individualizarea pedepselor, judecatorii incearca o apreciere a acestora, in functie de pericolul social al infractiunii, gravitatea faptelor etc. Asta nu inseamna ca infractorii cu pedepsele cele mai mari sunt, in mod obligatoriu, si cei mai periculosi. Totusi, cei care s-au ales cu 10, 15 sau 20 de ani inchisoare au primit pedepsele respective pentru fapte foarte grave. Intr-o statistica oferita de Tribunalul Maramures, cu cele mai mari pedepse aplicate in dosarele solutionate aici, pe ultimii trei ani, am gasit numeroase dosare de infractori cu condamnari mari. Vom incerca sa luam cateva dintre acestea, si sa le prezentam incepand cu acest numar. Pentru inceput, ne-am gandit la un caz cu un dublu omor, care ii are in prim plan pe doi baimareni din cartierul Ferneziu. O poveste care arata violenta de care sunt capabili anumiti infractori si patima de care sunt manati la comiterea faptelor. Intr-un moment de ratacire ei isi distrug vietile iremediabil si le afecteaza puternic pe cele ale familiilor lor. Totul a inceput in urma cu mai multi ani, de la o relatie amoroasa dintre Zamfira Oprea si Marius Balogh. Doi tineri de nici 18 ani. Locul preferat de intalnire era o gura de mina aflata in apropierea unei paduri din cartierul Ferneziu. Aici, cei doi s-au iubit in repetate randuri, pana cand, intr-o zi, Marius s-a saturat de amorul colegei sale de scoala si a decis sa se desparta de aceasta. Fetei nu i-a convenit si a incercat mai multe metode de a-l convinge sa ramana impreuna. Printre altele, i-a spus ca este insarcinata. Pana la urma, au stabilit impreuna ca fata va face avort, iar aceasta i-a solicitat baiatului bani pentru interventia chirurgicala. In aprilie 2000, cei doi s-au intalnit din nou la gura de mina, pentru o ultima fila din idila ce se stingea. Cu acea ocazie, Zamfira i-a spus lui Marius ca banii pe care acesta i-a dat „au disparut”. Enervat, baiatul a decis sa puna capat relatiei lor, indiferent de consecinte. In acel moment, fata l-a strans de gat. El a incercat sa scape de stransoarea ei si, la randul sau, a strans-o de gat si a impins-o. Fata s-a dezechilibrat si a cazut. Vazand ca ea nu mai misca, baiatul a luat corpul fetei si l-a tarat cativa metri in interiorul minei, dupa care a plecat. Ulterior, s-a stabilit ca decesul fetei s-a produs prin sufocare, aspectul caderii si lovirii de stancile pesterii neavand relevanta. Pentru fapta sa, Marius Balogh s-a ales cu 6 ani inchisoare, din care a executat ceva mai putin de 4. A urmat episodul doi. Tatal fetei, Zamfir Oprea, s-a aratat foarte afectat de pierderea propriului copil. Astfel ca, la cativa ani dupa comiterea crimei, si dupa iesirea lui Marius Balogh din inchisoare, acesta inca mai nutrea sentimente de ura fata de ucigas. Locuind pe aceeasi strada, s-au intalnit de mai multe ori, discutiile dintre cei doi nefiind dintre cele mai amicale. In vara lui 2004, intr-una din seri, Zamfir Oprea a iesit sa cumpere paine. Pe drum, l-a intalnit pe ucigasul fiicei sale, care circula cu o bicicleta, si l-a somat sa se opreasca, cerandu-i socoteala pentru uciderea fetei. Cuprins de frica, Marius Balogh a coborat de pe bicicleta si a luat-o la fuga. Plin de dorinta de razbunare, Oprea a fugit dupa el, l-a ajuns si l-a luat la bataie. In incaierarea iscata, Oprea a scos un cutit si i-a aplicat lui Balogh numeroase lovituri corporale, acesta din urma decedand. Cruzimea cu care Oprea l-a ucis reiese din faptul ca nu s-a multumit doar cu suprimarea vietii lui Balogh, dar cu cutitul i-a taiat victimei capul, acesta fiind gasit la o anumita distanta de cadavru. In apararea sa, Oprea a sustinut ca a comis infractiunea dupa ce a fost provocat de victima, care, la un moment dat, l-ar fi prins de gat. Insa, instanta de judecata nu a retinut scuza provocarii si i-a aplicat acestuia o pedeapsa drastica² 15 ani inchisoare si interzicerea unor drepturi pe o perioada de 5 ani. Pe partea civila, familia victimei a obtinut 45 milioane lei vechi, despagubiri materiale (pentru cheltuielile de inmormantare) si 100 milioane lei vechi, drept daune morale. In prezent, Zamfir Oprea executa pedeapsa la care a fost condamnat, in Penitenciarul din Baia Mare. In urma sa a lasat o familie cu sapte copii de a caror soarta nu se poate ingriji decat mama acestora. „Un suflet distrus¬ In apararea sa, Zamfir Oprea a depus un memoriu inaintat instantei de judecata. Citindu-l, am descoperit modul incredibil in care criminalul a incercat sa convinga judecatorii de sentimentele contradictorii care l-au macinat, de problemele psihice cu care s-a confruntat de la moartea fiicei sale si care, in final, au dus la comiterea infractiunii. Dintr-o data, fiorosul criminal care nu s-a multumit cu uciderea victimei, dar i-a taiat si capul, s-a transformat intr-un mielusel docil, cuprins de sentimente umane, apeland la mila si intelegerea judecatorilor, care, nu-i asa, tot oameni sunt. Vom desprinde cateva randuri din memoriul sau² „De cand s-a eliberat (Marius Balogh, n. red.), pana in luna iulie, m-am intalnit de mai multe ori cu acesta. Am tot evitat o conversatie cu el, nevrand sa am probleme cu el, gandindu-ma ca mai am inca sapte copii acasa si nu voiam sa-i las fara tata. In sufletul meu de tata mocnea dorinta de a-l intreba de ce mi-a facut acest rau, omorandu-mi fiica! (...) M-am indreptat spre el, iar el a aruncat pietre in directia mea. In acel moment, mi-am pierdut controlul, am vazut doar negru in fata ochilor, m-am repezit spre el si ne-am lovit reciproc. Atunci, in acele momente de tulburare, mi-au revenit in minte toate imaginile cu fiica moarta, din pestera si pana am asezat-o in mormant. Am vrut sa-l bat, dar nicidecum sa-i iau viata, dar cand am vazut ca nu scap din mainile lui ce-mi erau infipte in gat, mi-am amintit ca am un briceag in buzunarul din spate, pe care l-am scos si l-am lovit, in disperare, sa nu ma omoare. (...) Sunt bolnav incurabil psihic si sufleteste, stiu ca mereu voi suferi, dar ganditi si judecati si cu sufletul, nu numai cu nenumaratii ani pe care mi-i puteti da, caci, ceilalti copii mai spera ca eu voi fi candva langa ei. Cu respect, va multumeste un suflet distrus!¬ Fara alte comentarii.