Ucenicul lui Bonjansky

Radu Suciu s-a antrenat timp de 3 luni la sala triplului campion mondial de K1, olandezul Remy Bonjansky, lasandu-i acestuia o impresie deosebita. Un roman a reusit sa-l impresioneze pe marele campion de K1, Remy Bonjansky. Aventura lui Radu Suciu in Olanda a avut loc in vara anului trecut, fiind recomandat de unul din prietenii cu care mergea pana atunci la sala de antrenament din Baia Mare, Razvan Condruc. Remarcandu-i abilitatile si talentul, l-a propus clubului olandez Mejiro-Gin, patronat de Andre Manas, nimeni altul decat managerul lui Bonjansky. Pentru a dovedi ca me-rita pastrat la antrenamente, a trebuit sa se lupte cu doi bodyguarzi care se antrenau acolo de placere. A impresionat si a fost admis sa se antreneze la sala, alaturi de luptatori din intreaga lume. Programul continea pregatire fizica in timpul diminetii lunea si martea, si lupta in restul zilelor. Dupa aproape 3 luni de pregatire, a sustinut si un meci oficial, reprezentand clubul olandez, in compania unui sportiv arab. A invins in 6 reprize, dar marea surpriza a fost ca in coltul lui l-a avut chiar pe Bonjansky. Antrenamentele au fost foarte solicitante pana atunci, la sala clubului venind adesea nume cunoscute din K1: Ernesto Hoost, participant in circuitul K1, Andy Sawer, campion de K1 max (categoria 75 kg) sau V.J. Penn, campionul american al UFC in Statele Unite (lupte in custi). Adesea, el a intrat ca si partener de antrenament al acestora si, necunoscandu-i, le-a aplicat cateva lovituri serioase. Era alintat de colegi si de antrenori „romanian boy” si l-a impresionat cel mai tare pe Andre Manas, patronul salii, pe care era sa-l trimita la podea intr-un antrenament din primele zile. Desi olandezii l-au rugat sa ramana, macinat de dorul de casa, de singuratate si de conditiile precare de alimentatie de care dispunea, a preferat sa revina in Romania dupa trei luni si sa se antreneze singur. Suciu a inceput sportul pe la 9-10 ani, fiind atras de karate. A mers la cursurile mai multor stiluri deodata (shotokhan, taekwondo, wing ken) pana la 14 ani, cand a decis sa se dedice boxului. A incetat orice activitate legata de artele martiale si, timp de doi ani, sub conducerea antrenorului Gheorghe Man, a practicat pugilismul. La 16 ani si-a dat seama ca vrea mai mult si s-a reapucat de arte martiale, practicand una dintre disciplinele cele mai dure – thaiboxul. Aceasta permite orice fel de lovituri in afara loviturilor cu cotul, iar singurele elemente de protectie admise sunt manusile si proteza. Antrenamentul cu Bonjansky Intr-una din dimineti, Radu Suciu a venit la antrenamentul obisnuit de la sala, insa a avut surpriza sa constate ca acolo mai era doar Remy Bonjansky. Cei doi au decis sa faca antrenamentul, chiar si in aceasta formula restransa. „A fost un antrenament fizic, eu i-am tinut sacul, el l-a tinut pentru mine. Am stat mult de vorba cu el si am descoperit un om extrem de mo-dest, dar foarte meticulos in ceea ce facea. Nici nu mi-a venit sa cred cand l-am vazut ca a coborat dintr-un Volkswagen Passat obisnuit, pe care jumatate din oamenii de rand il folosesc in Olanda. Nu am luptat niciodata cu el, nici macar ca sparring, insa avea lovituri devastatoare. M-a impresionat faptul ca la un meci de-al meu a venit la colt sa ma incurajeze – „Go romanian boy!”. E uimitor unde a reusit sa ajunga, avand in vedere ca s-a apucat de acest sport abia la 18 ani”, a povestit Suciu. Radu Suciu: „Vreau sa fiu campion” La 18 ani, Radu Suciu impresioneaza printr-un fizic extrem de robust si bine lucrat. „Olandezii sunt niste oameni reci, ceva de genul: ti-ar da si nu ti-ar da. Nimeni nu investeste in tine la inceput, abia dupa ce ajungi sus vin si banii. In schimb, ceilalti colegi si Bonjasky erau niste oameni extraordinari. In afara salii eram toti buni prieteni, dar pe ring se uita tot, esti acolo pentru a invata sa te lupti. E o mentalitate total diferita fata de ceea ce e la noi. A fost o experienta deosebita si le-am dovedit celor de acolo ca romanii nu-s un popor de tigani si de drogati, asa cum ne credeau. Asta, desi de multe ori, m-au subestimat si s-au purtat cu mine nu tocmai elegant. Dupa 3 luni mi-a expirat viza si trebuia sa vin in tara pentru a o reinnoi. Cei de la club mi-au cerut sa raman, insa acolo unde stateam nu prea primeam de mancare. In trei luni am scazut de la 75 la 69 de kilograme si asta se reflecta in starea de oboseala si nervozitate de la antrenamente. Acum ma pregatesc aici, in Baia Mare. Stiu ce am de facut si dupa ce termin liceul (Liceul cu Program Sportiv), vreau sa merg sa lupt in State, in circui-tul lor, sau sa castig campionatul K1 max. Vreau sa devin un campion”, a intarit Suciu, cel care, vorbind despre valoarea premiilor, ne-a declarat ca, pana acum, cel mai mare premiu castigat a fost de 500 euro la un concurs in Ungaria. Sentimente si ambitii „Nu sunt sentimentala, prin natura meseriei mele. Cand pleaca undeva, ne pupam, dar nu ne uitam inapoi, m-am obisnuit sa fiu rece. Nu am fost la vreun meci de-al lui Radu, insa am destul sange rece incat sa accept. Nu ma pierd si gandesc la fel de bine atat in situatiile calme, cat si in cele delicate. E foarte harnic si constiincios in ceea ce face si nu se da batut decat foarte greu, seamana un pic cu mine, eu nu pierd niciodata” – Gratiana Suciu, mama lui Radu, asistenta medicala; „Nu sunt genul de om care sa ma dau batut usor. Sunt ambitios si in cele din urma, reusesc sa imi ating scopul. Vreau sa ajung sa lupt in Statele Unite si sa castig circuitul de acolo. Sunt luptatori mai masivi, dar mai putin tehnici” – Radu Suciu, practicant kick-box Claudiu BABAN claudiu@gazetademaramures.ro