„Ubuntu” - Sunt cine sunt datorită ţie

Pentru fiecare din noi termenul de pace aduce în imaginaţie diferite idealuri, diferite scopuri şi soluţii, şi nimeni nu greşeşte. Poate că fiecare din noi încearcă să găsească o definiţie, dar, la fel, fiecare are dreptate. Când vezi lucruri teribile zilnic, la televizor, şi ajungi să crezi că doar atât ne oferă prezentul, ajungem să ne complacem situaţiei. Când te întâlneşti cu un om care a trecut prin astfel de situaţii limită, îţi schimbi total perspectiva când, undeva, în interiorul discursului, spune „iartă”, şi nu ai cum să îl contrazici, unu, pentru că nu ai suferit nici pe departe ca el şi doi, pentru că are puterea pe care tu nu ai fost nevoit să o arăţi.

Continui povestirile din cadrul Premiilor pentru Pace de la Luxemburg şi vin cu prezentări concrete, discuţii purtate şi situaţii descrise, care arată concret situaţia prezentă. Prima persoană pe care am decis să o prezint este Kai Brand-Jacobsen, directorul Departamentului de Operaţiuni pentru Pace, un personaj pe care nu te poţi abţine să nu îl asculţi, vorbeşte cu atât de multă pasiune, motivaţie şi cu un talent de a te acapara complet în discursul oferit.

Cât despre Departamentul de Operaţiuni pentru Pace, este un ONG care asigură suport pentru dezvoltarea şi implementarea de mediaţii şi procese pentru pace, cu experienţă în America Latină, Africa, Asia şi Europa, în cooperare cu guverne, agenţiile Naţiunilor Unite şi organizaţii naţionale şi internaţionale.  Acest ONG are expertiza de a oferi şi analiza conflictelor, prevenirea violenţelor armate şi facilitarea proceselor de planificare strategică cu părţile implicate, având sediul, nu la Luxemburg, ci la Cluj-Napoca.

Prezentarea făcută de Kai în cadrul ceremoniei nu a fost una lungă, ci de impact. Prin numărul de dovezi aduse, a demonstrat că Siria, înainte de a începe războiul, a fost o ţară mai dezvoltată decât România, din toate punctele de vedere, şi că aceşti migranţi care îşi părăsesc casele, nu sunt nişte oameni care vin să cucerească vestul, ci sunt oameni cu studii, care caută stabilitate şi care ar putea aduce un plus Europei. 

Conform prezentării, multe lucruri influenţează starea de spirit a unei naţiuni, cum ar fi apa, surse de hrană, condiţii de igienă, toate acestea sunt lucruri la care noi nu stăm să ne gândim, dar sunt adevărate motive de conflict. Sunt nişte lucruri atât de banale şi de prezente în vieţile noastre, încât sunt şi o metodă de a influenţa nivelul de trai al unei comunităţi.

Datorită crizei din Siria, ISIS a devenit una din cele mai prospere şi violente grupări de pe pământ, cu scopul de a transforma regiunea într-un califat islamic totalitar. Toate aceste evenimente desfăşurate într-un timp foarte scurt au determinat populaţia să părăsească ţara, marea majoritate refugiindu-se în ţările vecine, cum ar fi Turcia, Egipt. Ce este de remarcat în toată această criză e că mai mult ajutor a venit din partea oamenilor decât din partea statelor, care promiteau ajutor. Chiar dacă UE ar primi 4 milioane de sirieni (caz extrem) şi toţi aceştia ar fi musulmani, numărul lor ar creşte de la 4% cu doar un procent în Europa şi, astfel, temerea ca Europa să devină un continent musulman este nefondată. Trebuie să ştim şi că populaţia Europei este într-un proces de îmbătrânire, având rata natalităţii scăzută şi astfel un influx de imigranţi este binevenit.

Ca încheiere, ne-a prezentat un cuvânt care poate fi foarte uşor aplicabil în situaţia de faţă. „Ubuntu”, cuvânt din Africa de Sud, care semnifică „sunt cine sunt datorită ţie, suntem cine suntem datorită fiecăruia dintre noi”

O altă lecţie de învăţat a venit din partea unui alt invitat, Prof. Dr. Stephen Zunes, de la Universitatea San Francisco, America, care a adus argumente foarte obiective şi pro folosirii mijloacelor paşnice pentru oprirea conflictelor.

„În Bolivia, Chile, Nepal, Indonezia şi în alte ţări, dictatorii au fost obligaţi să îşi părăsească funcţia când a devenit clar că nu au nici un fel de putere în faţa rezistenţei maselor de oameni nonviolente şi necooperante. Istoria a arătat că nonviolenţa strategică este mai eficientă decât luptele armate. Datele arată că au existat peste 350 de detronări în favoarea democraţiei în ultima sută de ani. În tot acest timp, nonviolenţa a avut succes în 53% din cazuri şi, comparativ ca durată, rezistenţa armată a durat aproximativ opt ani, faţă de doi ani. ”