Turul rezistentei anticomuniste

* La 20 de ani de la Revolutie si caderea regimului comunist, GAZETA de Maramures a initiat o altfel de revolutie. Una a valorilor * La finele saptamanii trecute, 50 de elevi din scolile maramuresene, ziaristi si personalitati din diferite domenii au fost invitati intr-un „tur al rezistentei anticomuniste” din Maramures * Timp de doua zile, tinerii au primit o altfel de lectie de istorie, reala si dura, chiar de la cei care au trait-o. Si-au pierdut libertatea, sanatatea, familia sau chiar viata din cauza comunismului. Au fost inchisi, haituiti, exterminati, dar n-au fost niciodata victime, ci Eroi. La 20 de ani de la caderea rgimului comunist si 61 de ani de la transformarea inchisorii Sighet in inchisoare politica, fostii detinuti politici sunt condamnati la o altfel de pedeapsa. Mai grea decat inchisorile, mai grea decat teroarea comunista: uitarea si indolenta. Ei nu-si aroga merite, nu cer nimic si n-au nevoie de nimic de la noi, cei care ne bucuram azi de libertatea castigata cu pretul sacrificiului lor suprem. Noi suntem cei care avem nevoie de ei pentru cunoasterea istoriei recente si, mai ales, a adevaratelor valori ale Neamului: Iubirea de Dumnezeu, de Tara, de Onoare si Libertate. Intr-o perioada in care tot mai multi tineri cred ca „fenomenul Pitesti” (cruntele reeducari comuniste din inchisoarea cu acelasi nume) se refera la Dobrin, care a fost un „fenomen al fotbalului” si ca regimul terorii comuniste a insemnat doar slujbe si case sigure pentru fiecare, GAZETA de Maramures si-a asumat rolul de a transmite tinerelor generatii ororile comuniste si istoria recenta chiar prin cei care au infaptuit-o. Alaturi de o mana de parteneri care au inteles importanta unor astfel de actiuni si fara de care acest eveniment nu era posibil: familia fostului luptator anticomunist Vasile Blidar – Blidaru, Asociatia Fostilor Detinuti Politici filiala Sighet, Asociatia Urmasilor Fostilor Detinuti Politici, Inspectoratul ªcolar Judetean Maramures si viceprimarul Municipiului Sighetu Marmatiei, Ovidiu Nemes, GAZETA a „reactivat” rezistenta anticomunista din Maramures. 50 de elevi din Viseu de Sus, ªomcuta Mare, Baia Sprie si Cavnic au fost invitati intr-un „tur al rezistentei anticomuniste din Maramures”. Sambata, 5 septembrie 2009. In fata Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei, se strange un palc de tineri. Toti sunt elevi in ultimul an de gimnaziu la Scolile maramuresene si toti privesc intrebatori si mirati la grupul de batranei care s-a adunat pe trotuar. Desi sunt pasionati de istorie, inca nu inteleg de ce ar trebui sa-i intereseze istoria comunismului si a rezistentei anticomuniste din Maramures. Intra timizi spre fosta bucatarie a Inchisorii Sighet, intorcandu-si capul la miile de fotografii expuse pe hol. Abia acum inteleg ca batraneii de la intrare erau doar cu doi-trei ani mai in varsta cand s-au retras in munti sau au fost adusi cu catuse in temnitele comuniste. Asculta cutremurati povestile despre terci, teroare, crime si apoi se imprastie prin celule. La etajul doi al Inchisorii Sighet, in celula 74, in spatele paturilor ruginite de fier asteapta o mana de batranei. Primii detinuti politici din Maramures, incarcerati pe 29 august 1948 la Inchisoarea Sighet. Pe atunci, erau un grup de tineri, elevi la Liceul Dragos Voda din Sighet si, indrumati de profesorul Aurel Visovan se pregateau sa lupte impotriva regimului comunist si, daca e nevoie sa se retraga in munti. Numai ca, spre finele lunii august, pe cand se aflau in vacanta, au fost ridicati toti de securitate si inchisi la Sighet. Unii s-au stins in puscarii, altii s-au imbolnavit. Din cei 18, astazi mai traiesc sase. Fostii detinuti politici le-au povestit insa tinerilor in ce a constat activitatea organizatiei lor si, mai ales, teroarea regimului comunist. Nistor Man a enumerat numeroasele suferinte provocate de comunisti: „arestarea: iti intra in casa si copiii, bunica si sotia, toti drepti, cu fata la perete. De obicei arestarile sunt noaptea, sistemul KGB-ist. Toata lumea sta cu fata la perete si incepe frica. Te-au luat. Nu-ti spun cat stai, ce-i cu tine, nu-ti spun nimic si imediat iti pun ochelari negri sa nu vezi nimic. Te duc in masina, frica creste. Cand ajungi la securitate te intreaba: stii pentru ce ai fost adus aici? Zici, nu stiu ªi zice, pune-l la bataie. ªi-l bate pana nu mai stie de el. Se intampla si cazuri in care te iarta. Daca simte ca esti fricos. Daca simte ca esti curajos, te bate pana nu mai poti. ªi ajuns in mainile lor nu mai scapi. Un cuvant e suficient. Ai spus ca cravata frantuzeasca e mai elaganta decat cea romaneasca, ai denigrat Republica Socialista Romania. Regimul de inchisoare este regimul tacerii. Dar una din pedepsele cele mai grele era foame. Esti flamand nu din stomac, ti-e flamanda unghia, parul, totul. Dupa aceea regimul era scularea la ora 5, culcarea la ora 10. Erai slabit, dar nu puteai sta intins. Daca te vedea ca te-ai intins te baga la carcera, la regim sever. Regimul sever insemna mancare numai a treia zi si jos aveam numai ciment si nimic altceva. Cel mai greu regim a fost munca silnica. Nu exista pedeapsa mai grea decat sa-i dai omului de munca si sa nu-i dai mancare. La canal au murit oamenii de foame si de munca silnica”. Membrii lotului Visovan au primit cate o diploma de onoare, inmanata de inspectorul scolar general Mariana Pop. Ora dupa-amiezii. In curtea muzeului din Dragomiresti asteapta o mana de oameni. Dupa privirea senina, nu se citeste nicio umbra de ura. In urma cu mai bine de sase decenii, aici s-a conturat un alt grup puternic de rezistenta anticomunista, condus de Ion Ilban. Grupul „Dragomiresti" era in stransa legatura cu gruparea Popsa. In vara si toamna anului 1949, au avut cateva ciocniri cu urmaritorii, apoi si-au construit un adapost, dar acesta a fost descoperit de un paznic de vanatoare, care le-a promis partizanilor ca nu-i va trada, dar i-a pus pe securisti pe urmele lor. Intr-o zi, au fost inconjurati de securisti, dar au reusit sa fuga. O luna au stat ascunsi in padurea de pe Magura. Dar intr-o zi, a dat peste ei un alt partizan care a promis ca nu-i va denunta. Acesta s-a predat insa securistilor, si i-a «turnat». A urmat a doua ciocnire cu fortele de ordine, dar partizanii au scapt si de aceasta data. Ca razbunare, securistii au intrat in comuna si au inceput sa bata oamenii la intamplare. Au fost arestati vreo 150, familii si rude. Partizanii s-au hotarat sa se predea, spre a-i scapa de chinuri. Au fost dusi la Sighet, unde Ilie Zubascu a fost ucis in timpul anchetei, apoi au fost condamnati de Tribunalul Militar Cluj 38 de inculpati. Fostul detinut politic Ioan Ilban le-a povestit tinerilor ca in Dragomiresti au fost arestate cele mai multe persoane. Securitatea nu a crutat nici macar copilasii. Fiica fostului luptator anticomunist Ilie Zubascu, Ileana Cristescu Zubascu, le-a povestit tinerilor cum, inainte de a sti sa strige mama, a fost inchisa. La 6 luni, fratele meu, la 2 luni si mama mea. Am fost inchisi ca santaj pentru tatal meu, daca nu se preda ne omoara pe noi. ªi mamei mele chiar i s-a inscenat de doua ori uciderea. A fost dusa in curte, legata la ochi si i s-a simulat uciderea. De ce toate acestea? Pentru ca tatal meu s-a intors din prizonierat din Rusia si a vazut comunismul la fata locului. Iar comunismul l-a ajuns din urma si decat sa vada ce a vazut in Rusia a zis ca mai bine moare”. Pe langa ororile comuniste, familiile fostilor detinuti politici sufera si acum, din cauza ca nu stiu nici cum au murit sotii, fiii sau tatii lor si nici unde sunt inmormantati. De exemplu, Ilie Zubascu se spune ca ar fi fost ucis pentru ca niste gardieni cu chef de pocher si bautura au decis sa „se distreze” electrocutandu-l. Tot din lotul „vinovatilor fara vina” a facut parte si Maria Ionescu din Dragomiresti. Tatal sau era fugar in munti, asa ca ea, mama sa si copilul de un an si jumatate au fost ridicati de securitate. Femeia a trait o adevarata drama si s-a luptat din rasputeri cu autoritatile comuniste ca sa nu-i fie luat copilul. La capatul unui sir de intamplari demne de un film, pe cand se afla in puscarie, incarcerata intr-o camera cu o prostituata, a aflat ca si sotul sau se afla in celula de deasupra sa. La orele dupa-amiezii am urcat dealul bisericutei de lemn din Ieud Deal, afland povestea Codicelui de la Ieud, probabil prima scriere in limba romana. Apoi, am ajuns la muzeu (casa Dunca) din comuna si la o altfel de premiera: prima victima a securitatii din Maramures. In 1949, fratii Ion si Vasile Popsa, liderii grupului de rezistenta anticomunista din Maramures si inca trei tineri se aflau in casa familiei Dunca. Unul din frati dormea intr-o sura. Trupele de securitate au incercuit casa si le-au spus sa se predea. Ion a aruncat o grenada si a fugit, Vasile a scos capul pe geam si a fost secerat de gloante. Celalalt a avut o sansa extraordinara. I-au trecut 7 gloante prin haina si unul chiar l-a atins in picior, dar a scapat cu viata. Si alti detinuti politici vorbesc de adevarate semne si prevestire in momentele grele ale confruntarilor cu securitatea. Fostul detinut politic Vasile Tivadar a povestit ca trei vise i s-au implinit intocmai: unul cu incercuirea lui si arestarea, unul in care a vazut celula in care fost incarcerat si unul in care a vazut o cruce confectionata din plasticul unei periute de dinti, pe care, mai tarziu, a ajuns sa le confectioneze in puscarie. Duminica, 6 septembrie. Cea-a dea doua zi a manifestarii „turul rezistentei anticomuniste”. In sala de conferinte a Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei s-au adunat tineri, fosti detinuti politici si familiile lor, autoritatile locale, istorici, tarani care s-au opus colectivazarii, reprezentanti ai romanilor din dreapta Tisei. Un grup de sateni din Petrova au vorbit despre intamplarile acelor vremuri, care au generat, pe langa suferinta, si cantece si poezii pline de umor: „mortii vostri zeci de ari/pe toti ne-ati facut talhari/si cat am strans intr-o viata/am dat intr-o dimineata./Nu le-am dat pe bautura/le-am dat pe iscalitura”. La ora amiezii, tinerii au facut o scurta vizita la „Cimitirul Saracilor”, dupa care am pornit spre fosul lagar de munca de la Cavnic, unde, intr-un regim crunt de exterminare si-au gasit sfarsitul zeci de detinuti politici. Pentru a scapa de teroare, unii au incercat sa evadeze. La o astfel de incercare a fost martor cavnicarul Petru Tira, pe atunci profesor in Rona de Jos. Ajutati de un angajat, o mana de detinuti a reusit sa evadeze, luand-o spre Borsa, unde exista un platou folosit in al doilea razboi mondial si unde sprerau ca vor ateriza americanii. S-au format patrule de civili si ofiteri care au pornit in cautarea lor, dar acestia n-au fost de gasit. Numai ca, un ofiter s-a asezat sa-si scoata un cui din bocanc si, intamplator, dupa ce s-a descaltat, cautandu-si incaltamintea, a pus mana pe bocancul unui ... detinut. Foarte usor au fost gasiti apoi si ceilalti. Spre seara, dupa o lectie nonconformista de istorie derulata pe parcursul a doua zile, tinerii si-au aranjat notitele si, rasufand usurati ca n-au cunoscut teroarea comunista au plecat spre casa. Vor sintetiza experienta traita in cadrul unor eseuri, iar cele mai bune lucrari vor fi premiate. Mariana Pop, inspectorul scolar general al Inspectoratului ªcolar Judetean Maramures, institutie partenera in cadrul manifestarii, a explicat ca proiectul va fi continuat cu alte actiuni similare, in asa fel incat povestile auzite de participanti sa ajunga la cat mai multi elevi si profesori: „obisnuiti sa vorbim mereu de instruirea centrata pe elev, in loc sa ne apropiem de ceea ce le-ar place elevilor sa asculte de la profesorii lor, ne-am dat seama ca in manualele alternative nu pot sa fie cuprinse toate informatiile care s-au derulat pe parcursul anilor pentru ca atunci ar ajunge probabil la mii de pagini si atunci am initiat aceste proiecte prin care am spus ca fiecare lectie care se va desfasura in fata elevilor sa-si aduca aportul cu evenimentele, cu trairile comunitatii locale. Am fost extraordinar de incantata cand am vazut ca si colegii nostri profesori apreciaza aceasta initiativa. Prin urmare, proiectele noastre nu se opresc aici, durabilitatea a ceea ce am auzit aici va ajunge in fiecare scoala, mai intai prin promovarea acestei excursii tematice daca o pot numi asa, in cadrul consfatuirii profesorilor care se va desfasura saptamana viitoare, iar produsele acestei vizite se vor materializa intr-o conferinta pe care o vom organiza in 10 Decembrie, cu ocazia Zilei Internationale a Drepturilor Omului”. „Traim fiecare dintre noi, in felul nostru, cu emotie, acest eveniment pe care eu il socotesc de o importanta extraordinara pentru ca reuseste sa trezeasca constiinte, aducandu-ne unora dintre noi aminte, iar pe voi, cei tineri, invatandu-va, ca pe aceste meleaguri rezistenta anticomunista a fost un fapt real, un fenomen complex si ca in aceasta institutie de astazi, altadata inchisoare, si-au gasit sfarsitul cei mai reprezentativi oameni politici, de cultura, savanti si intelectuali ai Romaniei” - Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei „Provin dintr-o familie care s-a opus colectivizarii, familia Nemes din Calinesti. S-a condamnat comunismul la 18 ani de la Revolutie intr-un mod mai mult spus decat simtit. Oamenii ascestia au facut lucruri importante pentru noi, pentru ca noi sa putem vorbi astazi deschis, noi, in schimb, n-am facut nimic pentru ei. Imi doresc ca acest eveniment sa se repete si v-o spune un tanar care organizeaza asemenea evenimente. Sunt la a treia editie pe care am organizat-o, sub o alta forma, unde 200 de tineri vin la Sighetu Marmatiei anual si asculta marturiile fostilor detinuti politici si apoi le transmit si altora”- Ovidiu Nemes, viceprimarul municipiului Sighetu Marmatiei Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro