Turnuldepe Champ-de-Mars

Triumf al Expozitiei universale din 1889, Turnul de 300 de metri se aflase in centrul tuturor dezbaterilor arhitecturale si estetice, iar in perioada preparativelor pentru Expozitia universala din 1900 inca se mai punea problema demolarii lui. A fost necesara intreaga energie a inginerului Eiffel, silit sa insiste asupra multiplelor servicii pe care Turnul le poate indeplini in diverse domenii stiintifice (aerodinamica, meteorologie ori telegrafie fara fir), pentru ca daramarea sa poata fi impiedicata. Ideea unui turn de mare inaltime isi facuse loc in mod obscur de mai multi ani in imaginatia inginerilor, incercand sa iasa la lumina. Inca din 1833, inginerul englez Trevithch a propus ridicarea unei coloane de fonta ajurata cu inaltimea de 304,8 metri, in vreme ce inginerii americani Clarke si Reeves au alcatuit proiectul unui turn de 304 metri, destinat Expozitiei universale din Philadelphia; la Bruxelles, a fost lansata ideea unui turn din lemn, inalt de 200 de metri; la Torino, Alessandro Antonelli a ridicat in 1863, Mole Antonelliana, o sinagoga din zidarie cu inaltimea de 163 de metri; la Paris a fost sugerata construirea unui far monumental, menit sa ilumineze capitala. Acesta a fost contextul in care s-a infiripat, incetul cu incetul, ideea ridicarii unui turn de 300 de metri, cu ocazia Expozitiei universale din 1899, turn care ar fi urmat sa celebreze virtutile industriei si sa comemoreze totodata centenarul Revolutiei Franceze. Inca din 1884, doi ingineri ai casei Eiffel, Maurice Koechlin si Emile Nouguier, in cautarea unor posibile atractii pentru Expozitie, au emis „ideea unui turn foarte inalt”; in ziua de 6 iunie a aceluiasi an, Maurice Koechlin a elaborat schita unui „urias pilon alcatuit din patru grinzi zvelte cu drugi intretaiati, indepartate la baza si reunindu-se la varf, legatura dintre ele fiind asigurata prin grinzi metalice mai mari, dispuse la intervale regulate.” Acest proiect a fost studiat si ameliorat de arhitectul Stephen Sauvestre, dupa care a fost supus aprobarii lui Gustave Eiffel, care a semnat un contract cu inginerii sai si a facut apoi, cu perseverenta care l-a caracterizat, tot posibilul pentru ca proiectul sa fie acceptat si realizat. Turnul a abandonat treptat aspectul schematic si industrial din primele variante, pentru a adopta forma lui actuala, cu arcurile ajurate si cele trei platforme bine cunoscute. Prezentat la Expozitia de Arte Decorative din 1884, discutat, criticat, proiectul Turnului de 300 de metri a fost silit sa faca fata unor idei concurente. La 30 martie 1885, Eiffel a prezentat, la societatea inginerilor civili, un memoriu intitulat „Turn de fier cu inaltimea de 300 de metri, destinat Expozitiei din 1889", memoriu care preciza totodata, in mod cat se poate de clar, drepturile colaboratorilor sai. Eiffel a adus estimari tehnice referitoare la greutatea Turnului: 4.800 tone (turnul va cantari in final 7.300), precum si la costul lui: 3.155.000 franci (va fi de doua ori si jumatate mai scump). Anul 1886 a fost cel al hotararilor definitive: in ziua de 1 mai, in Journal Officiel a fost publicat regulamentul unui concurs de arhitectura pentru Expozitia universala, impunand prezenta Turnului, cu toate ca acesta a fost considerat de catre comisia de examinare a concursului ca fiind anti-artistic, „contrariu geniului francez” si „propriu, mai curand, barbarei Americi, unde gustul nu-i inca foarte dezvoltat...” La 12 iunie, proiectul lui Eiffel este definitiv ales. Turnul a continuat sa fie obiectul unor aprige dispute, in vreme ce locul in care urma sa fie ridicat nu a fost inca stabilit. In cele din urma, spatiul ales a fost Champ-de-Mars, loc al precedentelor expozitii universale. Conventia semnata la acea data stipula ca „pentru plata lucrarilor i se acorda domnului Eiffel suma de 1.500.000 de franci, precum si beneficiul exploatarii Turnului pe toata durata anului Expozitiei, ca si pe durata celor douazeci de ani urmatori, cu incepere de la 1 ianuarie 1890”. La 1 ianuarie 1887, Eiffel a luat in posesiune terenul, un mare careu de nisip de pe Champs-de-Mars, de unde urma sa tasneasca spre cer vertiginoasa constructie, in fata vechiului Palat Trocadero. Era vorba despre un un camp de manevre, rezervat pana atunci administratiei militare, marginit la vest de cateva imobile instarite, ai caror proprietari s-au nelinistit din cale-afara la ideea ridicarii unei constructii industriale. Lucrarile pentru fundatii au fost incheiate la 30 iunie si aceasta prodigioasa aventura a fost urmarita de o gloata de gura-casca. Montajul partii metalice a suscitat o uimire admirativa: Turnul se ridica pe cerul parizian in mod aproape matematic, asemenea unui gigantic joc de mecano. Toate elementele fusesera pregatite in atelierele de la Levallois-Perret, al caror birou de proiectare, condus cu mana de maestru de catre Maurice Koechlin, a elaborat pentru montare peste 1.700 de desene de ansamblu, in timp ce atelierul de detalii furniza 3629 de schite, precizand formele a 18.038 de piese diferite. Eiffel avea sa isi aduca aminte: „se facea astfel o pregatire absoluta si completa a diferitelor piese din afara santierului, in vreme ce pe santier se efectua, pur si simplu, punerea la locul potrivit si imbinarea scrupuloasa a pieselor intre ele." Interventia umana a fost foarte redusa. Pe santier nu au lucrat niciodata mai mult de doua sute cincizeci de muncitori, dintre care o suta optzeci si noua, permanenti. Numele acestora din urma se afla inscrise pe Turn. In timpul lucrarilor au avut loc trei accidente, unul singur fiind mortal. Inainte de inceperea lucrarilor, imaginea unor oameni aflati la o asemenea inaltime a suscitat o neliniste profunda: „Unde se vor gasi muncitori specializati care sa lucreze la astfel de inaltimi? Se va crea oare o noua categorie de muncitori? Vor aparea muncitori aerieni, asa cum existau muncitori subterani, mineri? Alaturi de muncitorul-cartita, vom vedea si muncitorul-pasare?” In 1889 s-a declansat o miscare de greva sporadica pe care Eiffel a reusit sa o stapaneasca rapid. La sfarsitul lunii martie 1889, montajul a fost incheiat si drapelul Frantei a fost arborat pe varful paratrasnetului. La 6 mai 1889, Turnul Eiffel a fost deschis oficial spre vizitare publicului in cadrul Expozitiei universale desfasurate la Paris. De la 15 mai la 6 noiembrie, Turnul a intampinat 1.953.122 de vizitatori, deci o medie de 11.800 de oameni pe zi. Incasarile, 6.509.901 franci si 80 de centime, au amortizat aproape, inca din vremea aceea, costul constructiei: 7.457.000 de franci. Diferenta a fost foarte repede acoperita dupa inchiderea Expozitiei. Succesul a fost flagrant; cu toate acestea, in vremea in care se pregatea Expozitia universala din 1900, soarta Turnului era inca departe de a fi hotarata si comisia superioara a Expozitiei a decis ca arhitectii viitoarelor palate sa poata sa-l transforme. In cele din urma, trecand si peste aceste incercari, Turnul a fost mentinut in forma pe care i-a dat-o Gustav Eiffel, cel pe care contemporanii l-au supranumit „magicianul fierului”. Eiffelomania la centenar „Inca pictorul Robert Delaunay califica Turnul Eiffel drept o minune a lumii. Adulat si contestat, omagiat si repudiat, acest simbol al unei victorii ingineresc fundamentate resuscita, de un secol incoace, nostalgia Europei, si nu numai a ei, dupa antice arhetipuri, ori mai departe chiar, dupa biblicul Babel, fecundeaza, provocator si implacabil, gigantesti ambitii tehnice, stimuleaza prodigioase viziuni poetice si picturale, converteste mentalitati, subsumabile acestea din urma, eiffelomaniei. Centenara sa biografie ofera, la cele inainte spuse, fara de numar exemple.” - Alexandru C. Lungu Odioasa coloana din tabla bulonata „Ne-am reunit scriitori, pictori, sculptori, arhitecti, iubitori pasionati ai frumusetii pana acum neintinate a Parisului, spre a protesta cu toate puterile noastre, cu toata indignarea noastra, in numele gustului francez calcat in picioare, in numele artei si a istoriei Frantei pe care le vedem amenintate, impotriva ridicarii, in chiar inima capitalei noastre, a inutilului si monstruosului Turn Eiffel, pe care ironia populara, deseori patrunsa de bun simt si spirit de justitie, l-a si botezat cu numele de turnul Babel (...). Orasul Paris se va mai lasa multa vreme asociat barocei, mercantilei imaginatii a unui constructor de masini, pentru a se urati in mod ireparabil si a se dezonora. Caci Turnul Eiffel, pe care nici comerciala America nu l-ar fi acceptat vreodata, reprezinta - sa nu va indoiti o clipa - dezonoarea Parisului (...) E suficient, de altminteri, pentru a intelege ideea pe care o sustinem, sa va imaginati o clipa un turn vertiginos ridicul ce domina Parisul asemeni unui negru si urias horn de uzina, strivind cu masa lui barbara Notre-Dame, Saint-Chapelle, Turnul Saint-Jacques, Luvrul, Domul Invalizilor, Arcul de Triumf, toate monumentele noastre umilite, toate arhitecturile noastre imputinate, care vor disparea in acest vis stupefiant. Si, timp de douazeci de ani, vom vedea alungindu-se deasupra intregului oras, frematator inca de geniul atator veacuri aflate in urma noastra, vom vedea alungindu-se, asemeni unei pete de cerneala, umbra odioasei coloane din tabla bulonata.” - din memoriul semnat de mai multi poeti, pictori si arhitecti francezi, inainte de inceperea constructiei, publicat in Le temps. O capodopera de energie matematica „De-a lungul celor doi ani cat i-a durat cresterea, Turnul n-a fost crutat nici o clipa: zidirea lui nu se va termina niciodata; vanturile au sa-l inconvoaie, fulgerul o sa-l nimiceasca; variatiile de temperatura o sa-l dezarticuleze: era o catastrofa asigurata, prevazuta, dorita. Lucrarile au durat mai putin de doi ani si s-au desfasurat fara contratimpuri, fara surprize, prin simpla forta a metodei. Turnul a fost atacat de vanturi naprasnice si s-a multumit sa descrie, la varf, mici elipse de 10-12 centimetri. A fost lovit de trasnet si a cantat ca un diapazon. In zilele de canicula, supraincalzirea unilaterala l-a facut sa se incline cu cativa centimetri intr-o vaga reverenta, dar in privinta catastrofei, n-a avut loc nici una. Traindu-si viata stranie, animat de un balans imperceptibil, inaltandu-se triumfal sub soare, imputinandu-se sub cerul cenusiu, Turnul, glorios si sonor, a rezistat elementelor intocmai cum rezistase oamenilor. Astazi ni se impune in mod necesar, noua tuturor, si nu mai avem nevoie de recordurile lui statistice pentru a-l admira. Pentru ca aceasta capodopera de energie matematica a avut, dincolo de conceptia ei rationala, o sorginte pornita din domeniul subconstient al frumusetii. Este mai mult decat o formula ori un numar, deoarece inchide in el un element de viata profunda caruia spiritul nostru trebuie sa i se inchine daca isi cauta emotia in artele statuarului si ale arhitecturii." - Caroline Mathieu. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro