Turism extrem in ''Orasul mort''

Din 26 aprilie 1986, de la explozia reactorului numarul 4, a fost interzis accesul in zona de aproximativ 20 de kilometri din jurul centralei nucleare de la Cernobal, unde s-a produs catastrofa. De aproximativ 20 de ani, Cernobal a fost unul din simbolurile intunecate ale fostei Uniuni Sovietice, numele sau fiind asociat cu incompetenta, oroarea, contaminarea si boala, dar totodata si cu amintirea dispretului manifestat de elita partidului comunist fata de cetatenii sovietici, chemati sa participe la parada de 1 mai, in timp ce propriile familii parasisera in secret zona contaminata. Azi insa, Cernobal, un oras parasit, unde domneste o tacere apasatoare, a devenit un loc de atractie pentru turistii doritori de “turism extrem”, interesati sa vada scena celui mai mare dezastru civil al erei nucleare, scrie The International Herald Tribune, citat de Rompres. Un grup de tineri finlandezi a sosit in zona. Tinerii pasesc printre cioburi, printre masti de gaze si papusile abandonate intr-o gradinita din apropierea centralei nucleare. Fac numeroase poze in ceea ce s-a transformat dintr-un oras al Uniunii Sovietice intr-un teatru grotesc al mortii. Agentia de... turism De la catastrofa produsa in urma cu aproximativ 20 de ani, numele de “Cernobal” a ajuns sa desemneze orice zona contaminata de radiatii letale, intrand totodata in multe din bancurile folclorului urban. Cu toata reputatia sa de trista amintire, agentia care organizeaza astazi circuite la Cernobal spune ca acest gen de excursii nu pun sanatatea turistilor in pericol. Agentia sustine ca nivelul radiatiilor in zona a fost intotdeauna unul inegal, desi este evident ca in momentul de fata zona este cu mult mai curata decat era in 1986, cand nivelul radiatiilor era suficient de puternic in unele zone incat putea omori copaci. Pentru a fi letal, nivelul radiatiilor variaza de la 300 la 500 roentgeni pe ora. Nivelul radiatiilor in zonele unde se desfasoara astazi aceste tururi turistice variaza de la 15 la mai multe sute de micro-roentgeni pe ora, micro-roentgenul fiind 1/1.000.000 dintr-un roentgen. Potrivit agentiei care organizeaza excursiile, Cernobalinterinform, riscurile sunt date de expunerea pe termen lung, nu pe termen scurt, cum se intampla in cazul unor simple tururi. In pofida asigurarilor date de agentie, aceasta zona din nordul Ucrainei ramane deosebit de periculoasa, cu atat mai mult cu cat nivelul radiatiilor este si in prezent unul mai mare decat in alte zone turistice. Din aceasta cauza exista mai multe reguli, sustine Iuri Tatarciuc, un interpret guvernamental care a servit drept ghid al turistilor finlandezi. In primul rand, turistii nu au voie sa mearga pe unde vor, fiindu-le recomandat sa mearga in zonele pavate cu asfalt deoarece, in cazul acestora, riscurile de expunere la radiatii sunt mai mici decat pe sol. In al doilea rand, turistii nu trebuie sa atinga nimic, fapt care s-a dovedit deja imposibil deoarece tururile includ urcarea unor scari subrede si trecerea peste mormane de moloz. Popularitate in crestere Indiferent de riscurile medicale, Cernobalul poseda acea aura de “zona interzisa” precum si promisiunea unui acces personal la istorie. Din acest motiv, popularitatea locului este in continua crestere. Din 2002, cand zona s-a deschis spre vizitare, foarte multi turisti au calcat prin aceste locuri. In 2004, s-au inregistrat 870 turisti, potrivit estimarilor Marinei Poliakova, de la Cernobalinterinform. O zi de excursie in zona costa intre 200 si 400 de dolari, suma in care sunt asigurate transportul si masa. Turul incepe cu o plimbare prin padurea din apropierea orasului, populata cu ursi, lupi si pasari pe cale de disparitie. Excursia continua prin pajistile unde se mai vad ramasitele caselor parasite. Se viziteaza apoi un cimitir de vehicule folosite pentru a lupta cu flacarile incendiului provocat de explozia reactorului. Peste 2.000 de vehicule zac aici, ambulante, vehicule blindate, camioane, elicoptere si masini de interventie ale pompierilor. Urmatoarea oprire este centrala nucleara cu “sarcofagul” care a invelit reactorul ucigas. Motivele pentru care turistii vin aici sunt din cele mai diverse. Spre exemplu, grupului de finlandezi, toti pana in 30 de ani, ii plac locurile parasite si abandonate si au zburat de la Helsinki la Kiev doar pentru aceasta excursie. Cei mai multi vor sa vada cu ochii lor efectele dezastrului. Altii vor sa vada “ramasite” ale vietii din timpul Uniunii Sovietice. In plus, mai multi specialisti in fauna si flora au venit aici pentru a vedea cum au rezistat acestea dezastrului. Ultima destinatie, si cea mai tulburatoare a turului, este vizitarea orasului Pripiat, cel mai tanar oras mort. Orasul, construit la mijlocul anilor ’70, a avut o viata extrem de scurta, de numai 10 ani. Vazut astazi, acoperit in intregime de muschi, orasul este o adevarata “capsula a timpului”, un monument fara intentie al suferintei umane. Ca o ironie a sortii, pe unul din spitalele din Pripiat a ramas o pancarta pe care scria: “Sanatatea oamenilor este sanatatea natiunii”. The International Herald Tribune