Tudor Salagean, seful sectiei de Istorie din cadrul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din

„Intotdeauna in Transilvania am avut o organizare administrativã mai complexã decat in celelalte regiuni” * Tudor Salagean este seful sectiei de Istorie din cadrul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, cercetator stiintific principal si expert in istorie medievala si premoderna. Intr-un interviu acordat GAZETEI, Salagean dezbate, din punct de vedere istoric, subiectul fierbinte al autonomiei. Reporter: De-a lungul timpului Romania a fost impartita in mai multe regiuni teritoriale. Care considerati ca a fost cea mai productiva si potrivita impartire de acest gen? Tudor Salagean: Regiunile istorice ale Romaniei au avut traditii diferite in legatura cu organizarea administrativ-teritoriala. Tara Romaneasca si Moldova au fost organizate in judete, tinuturi, care se pare ca erau organizate pe traditia obstilor satesti si a cnezatelor de vale. O asemenea traditie a existat si in Transilvania, insa ea a fost inlocuita dupa anul 1.000 prin introducerea comitatelor maghiare si prin constituirea scaunelor secuilor si sasilor. Intotdeauna in Transilvania am avut o organizare administrativa mai complexa decat in celelalte regiuni. Era un sistem in mare masura descentralizat. Cele sapte comitate: Bihor, Alba, Hunedoara, Cluj, Dabaca, Turda si Solnoc erau subordonate voievodului Transilvaniei care ocupau regiunile vestice ale Transilvaniei. Din regiunile celor sapte comitate despre care vorbim, patru fac parte din actualul judet Cluj. In prezent, judetul Cluj comaseaza o mare parte din structura administrativa subordonata puterii voievodale. De la aceasta situatie initiala s-a trecut la diferite reforme administrative, in special in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, pentru ca dupa Unirea din 1918 sa se realizeze o impartire administrativ-teritoriala in judete care, intr-o mai mica sau mai mare masura, respectau ordinea vechii impartiri. Organizarea administrativa interbelica a fost deseori criticata de oamenii timpului, datorita faptului ca aceste judete aveau o intindere foarte mica si nu erau intotdeauna sustenabile din punct de vedere economic, insa o reformare de anvergura a fost introdusa doar de regele Carol al II-lea in timpul dictaturii regale din perioada 1938-1940, in care teritoriul Romaniei a fost impartit in 10 tinuturi. O alta curiozitate introdusa special pentru a realiza romanizarea regiunii secuiesti a fost atribuirea actualului judet Covasna cu orasul Sfantu Gheorghe la tinutul Arges. Daca facem o comparatie, reforma introdusa de Carol al II-lea este intr-o masura destul de asemanatoare cu actuala propunere de impartire a regiunilor de dezvoltare. Au mai fost niste impartiri introduse la sfarsitul anilor 1940 care au functionat pana la sfarsitul anilor 1968 cu mai multe modificari. Actuala organizare administrativa dateaza din 1968. Regiunile mari favorizeaza dezvoltarea unor centre puternice. Perioada in care functiona Regiunea Cluj, atunci municipiul Cluj-Napoca, a castigat un avans si mai mare fata de orasele din jur. Rep.: Mai au vechile regiuni istorice ale Romaniei o importanta in contextul dezvoltarii actuale a tarii? Ce valoare mai au titulaturile precum Moldova, Tara Romaneasca, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat? T.S.: Aceste regiuni istorice au in continuare o importanta mare in pofida tendintelor de estompare a diferentelor culturale dintre acestea, care au aparut periodic. Nu cred ca putem afirma deocamdata ca nu exista o diferenta intre Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca. Probabil aceasta identitate specifica a fiecarei regiuni istorice se va pastra si in continuare pentru ca vorbim de niste regiuni care si-au definit aceasta identitate de-a lungul unei perioade istorice foarte indelungate. Misiunea statului roman nu cred ca este neaparat aceea de a incerca sa estompeze fortat aceste diferente de identitate regionala, cat mai mult de a asigura o dezvoltare echilibrata a tuturor regiunilor din toate punctele de vedere. Exista specificitati regionale cum ar fi cazul Bucovinei sau a Maramuresului, insa ele reprezinta doar unitati mai mici. Probabil ca ar trebui ca unitatile sa intre intr-o structura mai mare pentru a putea accesa mai usor fondurile. Probabil ca in momentul in care creezi o regiune trebuie sa te asiguri ca exista o anumita identitate a locuitorilor ei. Nu pot sa imi imaginez ca vor exista vreodata, in Romania, locuitori care sa se defineasca ca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi in continuare transilvaneni, moldoveni, banateni. Comitatele Transilvaniei nu au avut de la inceput o structura bine organizata, ci au fost comitate de cucerire. Nu erau neaparat solutiile administrative cele mai bune, insa nu trebuie sa ne intoarcem in trecut la variantele respective. Orice organizare administrativa trebuie sa aiba in vizor punerea in vedere a potentialului fiecarui centru. Rep.: Din punct de vedere istoric exista dovezi ca Secuimea ar fi avut un trecut istoric ca sa-si justifice formarea unei regiuni autonome? T.S.: Lucrurile sunt destul de simple. In ultimii 800 de ani putem vorbi despre secuime in respectivul teritoriu, din preajma anilor 1150-1200. In ultimii 800 de ani secuimea a avut un statut de teritoriu autonom de peste 600 de ani. Este vorba din nou despre identitatea asumata de locuitorii acelei regiuni. In momentul in care oamenii care traiesc intr-un tinut isi pot justifica o identitate cu dovezi istorice si au diferente culturale si lingvistice fata de teritoriile invecinate, ne putem astepta ca aceasta dorinta de reinfiintare a tinutului Secuiesc sa se pastreze cu mult timp inainte. Rep.: Ar trebui sa le dam secuimii autonomia pe care o cer? T.S.: Cred ca aici sunt foarte importante si argumentele celor care sustin autonomia Tinutului Secuiesc, dar conteaza si gradul de acceptare a majoritatii locuitorilor Romaniei fata de acest gest. Din moment ce exista o vointa ferma a unei parti de a-si redobandi un statut mai mult sau mai putin special, cred ca dorinta acelor locuitori ar merita daca nu neaparat sa fie luata obligatoriu in considerare, macar discutate. Rep.: Daca ne vom trezi ca si sasii vor spune ca sunt de sute de ani pe acest teritoriu si isi revendica si ei autonomia. Ar trebui sa le acordam si lor acest drept? T.S.: Daca ar exista un numar suficient de sasi in Transilvania incat sa constituie o majoritate intr-o regiune, ceea ce din pacate nu mai exista, probabil ca si ei ar putea sa aspire la un asemenea statut. „Probabil ca in momentul in care creezi o regiune trebuie sa te asiguri ca exista o anumita identitate a locuitorilor ei. Nu pot sa imi imaginez ca vor exista vreodata, in Romania, locuitori care sa se defineasca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi in continuare transilvaneni, moldoveni, banateni” - Tiberiu Hrihorciuc