Troc murdar cu crucile veteranilor

In cimitirul Horea 2 din Baia Mare s-a semnalat, in urma cu aproape doua luni, o problema grava: au inceput sa dispara crucile de pe morminte. Nu este pentru prima oara cand au loc astfel de evenimente morbide. Cea care a tras semnalul de alarma a fost vaduva unui ofiter, Eugenia Ulici, care, intoarsa in tara, a gasit mormantul sotului, practic, devastat: „In luna mai, inainte sa plec din tara, crucea era inca la locul ei. A mai disparut o data, am platit refacerea ei, e absurd ceea ce se intampla!” La cimitir, troneaza o liniste de mormant. Nimeni nu pare sa stie nimic. Sau nu vrea sa stie. Atat administratorul cimitirului, cat si paznicii au indrumat-o pe Eugenia Ulici catre acelasi personaj: seful de echipa Mezei, subliniind: „Stie el unde-i crucea”. Acesta a negat ca ar sti ceva legat de disparitia crucii (ulterior am aflat ca era de fapt vorba de mai multe cruci lipsa, in jur de 30), insa i-a promis pagubitei ca ii va face alta, pe cheltuiala lui, in cel mult o saptamana. Parea un om caruia ii pasa de durerea unei biete vaduve! A trecut o saptamana, au trecut doua… nimic. Femeia l-a contactat din nou pe Mezei, care s-a scuzat de amanare: „Am avut multa treaba zilele trecute, sunt si altii in situatia dumneavoastra, dar nicio grija, intr-o saptamana aveti crucea pusa”. Crucea care nu este In ziua stabilita, femeia s-a dus sa verifice daca seful de echipa s-a tinut de cuvant. Pe mormantul sotului ei trona o cruce nicidecum noua si diferita fata de ce comandase ea initial. Mezei s-a scuzat din nou, incurcase crucile. Surogatul a disparut si el, la scurt timp dupa discutie. Pentru a da de capat acestei povesti, l-am cautat personal pe celebrul Mezei. Incurcat in a-mi da detalii, omul a recunoscut ca exista, intr-adevar, “mici probleme”, dar ca le va rezolva el pe toate. Nu stia ca am aflat de la un angajat al cimitirului cum ca, pentru a face fata comenzilor, el si echipa lui obisnuiesc sa revanda aceleasi cruci mai multor clienti, urmand sa umple lipsurile create cu alte cruci. Cand anume se va intampla asta, nu se stie. Paznicii ridica din umeri. Nu au observat nimic suspect niciodata. E drept ca cimitirul e mare, paznici putini si, in plus, crucile nu migreaza in afara cimitirului (in afara de vreo trei bucati care fusesera insemnate de catre proprietari si gasite ulterior in cimitirul din Dealul Florilor…). Totul se intampla “loco”. Desi in Horea 2 lucreaza mai multe astfel de echipe, se pare ca cea patronata de Mezei are cele mai multe lucrari arvunite, desi preturile sunt mari. L-am contactat si pe colonelul Pop, responsabilul parcelei alocate veteranilor de razboi si rezervistilor, unde apar si dispar cel mai frecvent crucile. Curios, el cunostea problema nou aparuta pana la cele mai mici detalii. Nu am inteles exact motivele pentru care ii lua apararea de-a dreptul vehement lui Mezei, insa lucrurile au inceput sa se lege. De disparitia crucilor, in acceptiunea sa, vinovata se face doar paza inexistenta, de altfel, intre orele 8.00 si 14.00: “Facem si noi ce putem. Primaria ar trebui sa se ocupe mai atent de problema cimitirelor din Baia Mare. Am auzit si eu ca se fura cruci. Dar nu sunt nici eu, nici echipa lui Mezei de vina!”. Mezei a promis ca sambata (acum o saptamana!), o cruce noua, identica cu cea disparuta, va fi pusa pe mormantul sotului Eugeniei Ulici. Stiam de la femeie ca nu s-a schimbat nimic, insa m-am dus sa ma conving: intr-adevar, mormantul este in continuare incomplet. Se ridica la fiecare pas semne de intrebare si intrebam: cine va fi tras, in cele din urma, la raspundere? In cimitir paste un cal Nu ne gandim la odihna vesnica a celor disparuti ci, mai degraba, la banii care se platesc an de an pentru intretinerea cimitirelor, pentru paza care ar trebui pusa, pentru ca niciun mormant sa nu fie pradat sub nicio forma. Cruci furate sau rupte, probabil lovite cu ranga, monumente funerare distruse. Caini vagabonzi, capre si cai care pasc uneori in voie si-si iau micul dejun, pranzul si cina din florile aduse la morminte, asta-n cazul in care nu vine intai cineva sa le fure... puradei la tot pasul: “da si mie o mie de lei” si, daca esti milos si le dai, te trezesti impresurat de-un card: “da’ mie de ce nu-mi dai, ca lui i-ai dat?”. Cam asta-i privelistea desprinsa, parca, dintr-un film de groaza pe care ti-o ofera majoritatea locurilor de odihna vesnica. Monika Krajnik monika@gazetademaramures.ro