Trista poveste a maramuresenilor „repatriati” la psihiatrie

* Sute de maramureseni platesc „mirajul occidentului” cu luni bune de tratament la psihiatrie. * Munca in strainatate transforma maramuresenii sanatosi in schizofrenici, depresivi si psihopati. * Recent, un borsean care suferea de o depresie si-a ucis sotia si cei doi copii, dupa care s-a sinucis. * In Vadu Izei, un tanar a aruncat pe foc 30.000 de Euro, apoi s-a electrocutat. * Multi dintre maramuresenii plecati sa castige cateva mii de Euro ajung sa abandoneze complet lupta pentru viata: refuza mancarea, comunicarea sau iesitul din casa. * Altii cer tratamente pentru a scapa de spaima ca sunt urmariti, monitorizati, „vizati”. Borsa. Viseu. Moisei. In unele din cele mai sarace localitati maramuresene, s-au ivit in ultimii ani semne de prosperitate. Masini scumpe, cu numere straine, „desfunda” de noroi ulitele sleite de viata si „anima”, din cand in cand, peisajul anost, cu fete cenusii, imbatranite de saracie. Din ele, coboara maramuresenii plecati la munca in strainatate, unii zambind relaxati, ca si pe copertele revistelor colorate, altii rasucind la maxim butonul CD-player-ului. Sub dealurile defrisate, pe care se mai scurg inca ape de mina galbui, au „crescut”, peste noapte, vile cu 1-2-3-4 etaje. Cei mai credinciosi si-au pus in fata portii si cate o rastignire „protejata” de termopan. In Borsa, de exemplu, la casele instarite ale „stranierilor”, pana si cainele a ajuns sa aiba cusca cu etaj... De departe, mesajul e clar: „O ducem bine!”. De aproape, prosperitatea si fericirea lor e relativa. La fel de relativ ca si pasul dintre normalitate si usa grea, cu cheie speciala, care te conduce spre o alta lume: sectia de psihiatrie a spitalului Sighetu Marmatiei, una dintre cele mai mari din Nord-Vestul Tarii. In ultima vreme, tot mai multi dintre „italienii”, „francezii”, „spaniolii” sau „americanii” Maramuresului „aterizeaza” din Vest direct pe paturile scorojite dintr-un salon strajuit de gratii. Altii, rapusi de depresii, vin acasa in cosciug. In urma cu cateva zile, borsenii nu s-au mai adunat pe strazi sa admire „masini tari”, aduse din Occident, ci sa-si planga mortii. O femeie din localitate si copiii ei au fost impuscati in cap, intr-un apartament din oraselul elvetian Carouge, unde munceau de putina vreme. Din datele politistilor, cumplita crima a fost comisa chiar de capul familiei, Teodor Hora, care s-a si sinucis dupa ce i-a „executat” pe cei trei. Se pare ca barbatul a lasat un bilet in urma, in care a explicat ca se afla intr-o situatie critica si n-a vrut sa-si paraseasca familia. Asa ca a luat-o cu el in mormant. Biletul suna crunt, ca un blestem ce poate fi desfacut doar intre patru scanduri: „Pana la 52 de ani, nu mi-a reusit nimic. Sper, totusi, sa-mi iasa ultimul gest. Nu vreau sa-mi abandonez familia, asa ca voi incerca s-o iau cu mine”. Portarul cladirii in care locuiau cei patru a povestit ca barbatul era slabit si deprimat si ca se afla intr-o situatie critica: „Macar de-as fi bolnav, pentru ca atunci cand esti bolnav, pana la urma, crapi”. In timp ce borsenii vorbesc de posibilitatea unui jaf, iar elvetienii, de o drama de familie, pentru seful sectiei de Psihiatrie a Spitalului Sighet, Lehel Torok, verdictul e clar: depresie. Ca si Teodor Hora sunt zeci, sute de „stranieri” plecati peste hotare, in cautarea unei vieti mai bune. Cei mai norocosi strang din dinti si trec peste probleme. Multi insa se trezesc pe un pat de spital, cu gura inclestata, refuzand sa inghita, sa vorbeasca, sa se plimbe, sa traiasca. Doctorul Torok spune ca, de la normalitate la o boala psihica, e o doar scara. Si o cobori mai repede decat ai urca scarile vechi, „tocite” de slapi de plastic, care te conduc spre „turnul nebunilor”. Dincolo de usa inalta, cu cheie speciala, realizezi ca „paradisul occidental” e la fel de relativ ca si normalitatea. Pe paturile de fier zac, deopotriva, tineri, batrani, femei, barbati. Unii incearca sa se recupereze, sculptand Cristi din sapun, pictand sau desenand icoane. Altii fac terapie ocupationala, meloterapie, psihoterapie. Si, bineinteles, iau medicamente. In urma cu 2-3-6 luni, niciunul nu credea ca „Occidentul” ii va „expulza” direct la Psihiatrie. Pana cand au ajuns sa nu mai manance, sa se simta urmariti, frustrati, deprimati. Sa se gandeasca la sinucidere. Doctorul Torok vorbeste, cu un calm imperturbabil, de afectiunile psihice, ca si cum ar face parte din normalitate. De fapt, intr-un fel, asa si e: „Fiecare pleaca de la noi cu un bagaj, avem crucea asta genetica care e cam 50%, restul (20%, sa zicem) – mediul de microsocietate si 30%, conditiile generale ale existentei. Intr-un procent de 50%, toti avem predispozitie la boli. Cel care are o predispozitie genetica si ajunge intr-o situatie care reprezinta o frustrare, o deprimare se imbolnaveste. Acum, fiecare a devenit „lupul” celuilalt. Nimeni nu se uita in stanga si-n dreapta. Cine reuseste, bine, cine nu, nu. Iar in strainatate, apare o suprasolicitare fizica si psihica, apar situatii noi, iar daca mai sunt si droguri, imbolnavirea vine mai repede. Cei fragili se pierd. De la copii, la batrani. Apar frustrari imediat ce intra in contact cu mediul. Prima frustrare e necunoasterea limbii. Apoi, multi pleaca singuri, multi se tem de esec”. In timp ce se chinuie sa-l ajute pe un batranel sa-si aminteasca ce zi e, doctorul povesteste despre cazul unui pacient „cu state vechi”, plecat la munca, in America: „Am un pacient care a ajuns in SUA si s-a decompensat. Dar sunt multi si din Italia, Spania, Franta. Barbatul asta nu mai iesea din casa. A venit, s-a tratat si s-a intors. Are firma, s-a casatorit, dar mai vine la tratament”. Dintre romanii plecati la munca in Italia, multi sufera de un „sindrom” botezat, in ultima vreme, „sindromul Italia”: se simt urmariti, vizati. Doctorul Torok spune ca, nu demult, a tratat o familie din Borsa care acuza astfel de semne. Astfel de cazuri necesita tratament intensiv, cam o jumatate de an. Dar doctorul spune ca, la orice medicament, 50% e efectul Placebo. Daca pacientul are incredere in medic, e vindecat pe jumatate, daca nu, „poti sa-i dai si medicamentul lui Dumnezeu si tot nu se vindeca”. Doctorul Torok crede ca fiecare sufera o depresie cel putin o data in viata, dar in unele cazuri, depresia poate avea efecte devastatoare (sinucidere sau omor): „Depresia are o oarecare ciclicitate, primavara si toamna, dar asta nu inseamna ca, in timpul verii, depresiile sunt excluse, cand e canicula se inmultesc sinuciderile. Caldura mare induce depresia. Foarte multi dintre cei cu depresii ajung la sinucidere, desi niciun depresiv nu vrea sa moara, numai sa atraga atentia asupra lui. Femeile sunt, si aici, mai destepte: iau medicamente, dar nu intr-o doza care sa le provoace moartea si pot fi salvate. Barbatii apeleaza mai des la franghie. Am avut un caz, un barbat cu 14 copii, plecat la munca in strainatate, pe care l-a adus familia aici. Refuza sa doarma, sa manance, sa iasa din casa. Nu poti colabora cu ei, refuza. Acum, avem un bolnav care isi inclesteaza gura si refuza sa inghita mancarea. Il hranim prin perfuzii. Nu comunica cu nimeni. Practic, depun armele”. Multi aluneca pe panta bolilor psihice din cauza problemelor economice. Doctorul Torok isi aminteste de o familie care a muncit in Italia. Membrii familiei, de teama ca-si vor pierde locul de munca, au fost adusi la Psihiatrie: „Au fost atentionati ca si-ar putea pierde locul de munca, barbatul a tot fost amenintat de acest gand si, atunci, a intrat in depresie. Familia l-a adus acasa, s-a facut bine si s-a intors acolo si si-a continuat activitatea. Daca depresia persista, se poate ajunge chiar si la moarte. Bolnavul nu mananca, nu doarme, nu-i putem deschide gura. O stare psihotica majora e cea mai neplacuta boala pentru noi, pentru ca nu putem colabora de loc. Nu poti sa-i deschizi gura. Avem chiar si acum un caz, numai prin perfuzii il alimentam pe pacient”. In multe cazuri, depresia duce la infractionalitate. Doctorul Torok spune ca nici delicventa juvenila nu e de neglijat: „Recent, au venit niste tineri care au spart 40 de masini. Mai exista si problema drogurilor. Nu devin dependenti, dar gusta acolo si asta favorizeaza decaderea. Multi mi-au povestit cum furau bani de pe carduri. Iti creau o legatura in magazine, vanzatoarea, de exemplu, aflau codul si luau cate 200-300 de Euro, sa nu fie sesizabil. Cand putea bate la ochi, se mutau in alt oras”. Altii ajung sa se „razbune” pe problemele economice, aruncand, la propriu, banii pe care i-au castigat cu greu. „Am avut si cazuri din astea. O persoana, din cauza unei psihoze, a aruncat 10.000 de Euro intr-un autobuz. Unul din Vadu Izei a scos din banca 30.000 de Euro si i-a pus pe foc. Saptamana trecuta a fost asta. A ramas singur in tara, ceilalti membri ai familiei au plecat in strainatate, asa ca a luat banii si i-a ars. Apoi, s-a electrocutat”. Cei mai multi dintre pacientii doctorului Torok se intorc insa in strainatate, desi au invatat ca pot plati putinii leuti castigati cu pretul sanatatii mintale. Dar par dispusi sa plateasca in continuare acest pret. Altii se intorc la tratament periodic ori isi cauta sprijin in credinta. Doctorul Torok spune ca pacientii credinciosi isi revin mult mai repede: „Daca crezi numai in Euro si dolari, esti pierdut”, murmura doctorul, in timp ce lasa sa se inchida in urma noastra usa inalta, cu cheie speciala. Coborand aceleasi scari vechi si tocite de slapi de guma, imi amintesc de comparatia cu normalitatea. O scara, un pas… Si acela, relativ. La fel de relativ ca si mirajul „occidentului” sau sentimentul de prosperitate pe care ti-l da o masina ultimul racnet, cu numere de Italia: „Intre normalitate si afectiuni psihice, e un pas foarte mic. E ca o scara, poti sa ajungi foarte usor jos. Poti fi sus sau jos. E relativ. Si nu exista preventie pentru asta”. Ca sa vezi cat de mult poate prospera un maramuresean in strainatate, poti sa vezi casele, masinile sau crucifixurile „inchise” in termopane. Ca sa vezi cat poate sa decada, trebuie sa vezi sectia de Psihiatrie a Spitalului Sighet. Dependenti de internet Doctorul Lehel Torok spune ca, in ultima perioada, au inceput sa existe si cazuri de... dependenta de internet: „Sunt si dependenti de calculator. Este un sport popular, cu toate ca bagajul de cunostinte nu-l poti incarca de pe internet. Ceea ce privesti si vezi pe ecran nu se inmagazineaza pe termen lung. Memoria de durata se imbogateste numai prin citire si scriere. Asa e facut creierul nostru”. Si strainii se imbolnavesc, cateodata Nu doar romanii ajung la Psihiatria Sighet, dupa o „vizita” in strainatate, ci si strainii care viziteaza Romania. Medicul primar Torok spune ca: „Sunt si excursionisti, o femeie a intrat in delir, cineva din Slovenia a venit cu psihoza, am avut si pacienti din Algeria, si din Franta au fost internati la noi”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro