„Trebuie să schimbăm acest raport: trebuie să primeze interesul public, şi pe urmă cel al nostru, individual”

Reporter: De ce este nevoie de acest credit?

Zamfir Ciceu: Necesitatea acestui credit pentru judeţul Maramureş derivă din lipsa resurselor financiare proprii care să ne permită cofinanţarea proiectelor majore care sunt astăzi în derulare şi care, sperăm noi, urmează a fi finanţate şi implementate în continuare. Primul dintre ele este Spitalul Judeţean de Urgenţă, unde termenul de execuţie expiră în 30 iunie, şi dacă noi până atunci nu reuşim să asigurăm finanţarea pentru finalizarea tuturor lucrărilor care sunt necesare, pe lângă proiectul aflat în implementare, pentru ca spitalul să ajungă până la un anumit grad de finisare, ca să spun aşa, ca să asigure obţinerea acreditării conform normelor europene, vom fi nevoiţi să îl închidem în 2014. Ori, o asemenea perspectivă pentru mine este de neacceptat. Aceia din colegii consilieri care cred că-şi pot asuma o asemenea perspectivă cred că sunt cel puţin iresponsabili. Apoi, avem celebrul drum Baia Sprie-Bârsana. Nu are importanţă în acest moment nici cine l-a început, nici cum l-a făcut până acum, ci ceea ce facem în continuare, pentru noi trebuie să dovedim, pe un orizont de aşteptare foarte mare, că suntem în stare să gestionăm cum trebuie acest proiect. Şi atunci, la momentul de faţă suntem în faza de executare a contractului privind revizia proiectului tehnic. Termenul de execuţie este de 60 de zile, speranţa mea este să fie mai mic, ca să putem demara procedurile de achiziţie publică pentru executarea proiectului imediat ce se termină anul.

Şi atunci, acolo, având acele evenimente, ştiţi foarte bine că s-a rupt în Cavnic pentru că s-a dus malul, trebuie consolidat, avem alunecările de teren din Văleni şi alte porţiuni de traseu, avem podeţele de intrare la locuinţele de pe traseu, toate acestea trebuie făcute. Am văzut o situaţie şi se poate vedea şi astăzi, în Văleni, la coborâre, oamenii, neavând podeţe, au pus două-trei căruţe de balastru şi au obturat rigolele de scurgere pentru că nu puteau face altfel. Apa se scurge pe drum şi afectează structura de rezistenţă. Apoi, avem proiectul privind managementul integrat al deşeurilor în Maramureş, iarăşi un proiect cu implicaţii majore pentru toţi maramureşenii. Aici, în anul 2013, este ultimul an în care se pot accesa fonduri pe Programul Operaţional Regional de Mediu. Nu mai avem timp până în 23, când avem şedinţa cu reprezentanţii Comisiei Europene, trebuie să intrăm în linie dreaptă şi să facem dovada că avem cu ce să cofinanţăm şi să asigurăm cash-flow-ul acestei investiţii majore pentru judeţul nostru, care se ridică la o valoare de 62 de milioane de Euro. Cota de cofinanţare a Consiliului Judeţean este de 5 milioane şi ceva de Euro, la care se adaugă 12 milioane TVA. Un groso-modo de 17 milioane de Euro, pe care trebuie să-i ai la dispoziţie ca să lucrezi. E adevărat că îi recuperezi, mai puţin cei 5 milioane, dar până atunci, trebuie să-i plăteşti.

Rep.: De ce aţi introdus prima dată în şedinţa din decembrie 2012 proiectul de hotărâre privind aprobarea acestui credit?

Z.C.: Pentru că în fiecare an se stabileşte prin hotărâre de guvern plafonul de îndatorare. Aşa cum am prevăzut, avem şi acum, total plafon de îndatorare pentru anul 2013, 800 de milioane de lei noi. Dintre care, 300 de milioane la autorităţile judeţene. Ori, creditul nostru este la jumătate din acest plafon. Dacă noi nu ajungem la Comisia de Autorizare înaintea altora, s-ar putea să rămânem cu buzele umflate, chiar dacă avem hotărârea de aprobare prin martie-aprilie. La acest lucru, colegii noştri reticenţi, sau mai reţinuţi în exprimarea unui punct clar de vedere, ar trebui să ia aminte, pentru că din cauza reţinerii dumnealor am putea să blocăm pentru tot anul 2013 această chestiune, iar acest lucru ar însemna pentru noi desfiinţarea spitalului, imposibilitatea implementării proiectului privind managementul deşeurilor şi nefinalizarea drumului Baia Sprie-Bârsana. Cine îşi asumă aşa ceva trebuie să fie responsabil şi să o spună public. Nu micile interese meschine să priveze interesele generale ale judeţului. Trebuie să schimbăm acest raport al interesului: primează interesul public şi pe urmă cel al nostru, individual. Nu are importanţă cine este astăzi preşedintele Consiliului Judeţean, dar trebuie să-şi asume aceste decizii şi să le spună public. În cazul în care consilierii judeţeni nu vor să-şi asume responsabilitatea, să spună: „noi nu dorim dezvoltarea Maramureşului”. Nu că nu doresc ce nu doreşte să implementeze actualul preşedinte. Îmi pare rău pentru ei, dar dacă am fost ales, trebuie să fac treabă.

Rep.: Era o discuţie întreagă legată de cuantumul creditului, dacă e necesară toată sumă, dacă CJ aprobă toată suma, puteţi folosi mai mult, mai puţin?

Z.C.: Iarăşi este o falsă problemă. Eu am intrat cu toate proiectele pe care le-am considerat importante pentru judeţ din punct de vedere al infrastructurii. Şi aici sunt cele două componente în modul în care am gândit eu defalcarea: ce nu avem de ales este programul cu deşeurile şi este 85 de milioane de lei noi, cota pe care noi trebuie să o avem, o altă componentă de 70 de milioane de lei reprezintă următoarele investiţii: spitalul judeţean, drumul Baia Sprie-Bârsana, Aeroportul Internaţional Baia Mare şi reabilitarea unei porţiuni de drum dinspre Cehu Silvaniei până la Hideaga, inclusiv Podul de la Ardusat care este în pericol să se prăbuşească. Cam astea au fost cele patru componente pe care le văd eu pe infrastructură şi deşeuri, şi în momentul în care aprobăm o valoare generală, o sumă de bani, nu este obligatoriu nici să facem toate tragerile, nici să-l folosim tot, nici să-l accesăm.

Rep.: Cum s-a ajuns la această situaţie în CJ?

Z.C.: Au fost negocieri peste negocieri, explicaţii peste explicaţii, din păcate unii nu vor.

Rep.: Nu vor, având nişte explicaţii pe care vi le-au dat?

Z.C.: Nu vor, având nişte explicaţii care exced sfera administrativă.

Rep.: Vi le-au prezentat?

Z.C.: În mediul public, nu. Le prezintă în anumite zone. Eu nu intru în aceste zone, nu vreau să aduc nimănui niciun reproş. Un lucru este cert: dacă până la următoarea şedinţă de Consiliu Judeţean colegii noştri nu conştientizează că este necesar să dezvoltăm judeţul, n-o să am niciun fel de reţinere în a face public tot ceea ce se întâmplă underground.

Rep.: Se ştie, de exemplu, că există permanente notificări, de exemplu pe proiectul cu deşeurile, din partea Ministerului Mediului, pentru că nu mai este timp la dispoziţie.

Z.C.: Aproape în fiecare zi primim câte un fax, ba direct de la doamna ministru, ba de la directorul Organismului de Implementare a POS-ului de Mediu prin care ne cer să facem câte ceva, să luăm măsuri urgent pentru că nu mai putem aştepta.

Rep.: Când va avea loc următoarea şedinţă a CJ?

Z.C.: Pe 30 ianuarie. Până atunci, colegii liberali, care având ministru la Sănătate şi la Transporturi, şi-au asumat obligaţia, ca demersuri şi rezultat, că dânşii vor reuşi să aducă fondurile pe cale guvernamentală pentru dezvoltarea celor două proiecte de infrastructură. Eu m-aş bucura să facă acest lucru, să-şi asume realizarea sau nerealizarea, pentru că altminteri o să am grijă să o spun şi să văd aceste proiecte finalizate din fonduri guvernamentale. Eu am făcut documentaţia necesară şi pentru Ministerul Sănătăţii şi pentru Guvernul României, pentru finanţarea acestor proiecte, le-am depus şi le-am răs-depus, finalizarea a fost zero. Atunci care este alternativa pe care o am?

Rep.: În cazul unui eşec nu veţi fi tot dvs. arătat cu degetul?

Z.C.: Nimeni dintre cei care se arată azi reticenţi nu se va considera vinovat, ci vor arăta tot spre mine pentru nerealizări, eu nu am de gând să stau cu mâinile în sân, pentru că lucrurile trebuie spuse. Cred că încă există raţiune suficientă care să depăşească interesul meschin, personal sau de grup, şi să primeze interesul public. Practic, dacă în 30 nu se aprobă acest credit, anul acesta nu vom mai putea lua împrumutul. Şi aşa s-ar putea să fie târziu deja. Au timp să mediteze colegii până atunci ce e rău şi ce e bine. Vreau să transmit tuturor colegilor că, dacă avem libertate după 1989, să nu confundăm libertăţile noastre personale, pe care unii foarte uşor le pierd prin aderarea la o anumită categorie de grupuri, pentru că libertatea fără onoare nu valorează nimic!