Transparenta si mantuire

Dupa trei decenii de cautari si realizari pe taramurile artelor plastice, Onisim Colta s-a intors in Baia Mare cu o expozitie remarcabila. Multe lucrari sunt de data mai recenta, dar expozitia pastreaza un caracter retrospectiv, pentru ca artistul a considerat ca se cuvenea sa vina acasa cu intregul evantai de incercari petrecute pe parcursul celor trei decenii scurse de la plecarea din Baia Mare, ca sa vada si cei care i-au pus pensula in mana spre ce a evoluat. Expozitia vernisata joia trecuta de criticii de arta Mircea Oliv si Tiberiu Alexa cuprinde 140 de lucrari; primele sunt de la prima expozitie personala, pe vremea cand Onisim Colta era in clasa a XI-a de liceu (un Autoportret si Portretul mamei), si reprezinta punctul de origine, in care se vede influenta scolii de pictura de la Baia Mare. Urmeaza esantioane din diferite perioade, care sugereaza firul evolutiei artistice a lui Onisim Colta. „Dominanta este tendinta crestina in ceea ce prezint aici, asta este mesajul fundamental, dar si cateva deschideri catre spatiul Egiptului sau a Capadochiei, taramuri pline de mister”, afirma artistul. Intr-una dintre sali, cateva lucrari din metal, puse alaturi de tablouri, creeaza o aura ce tine de lumea teatrului, artistul plastic si scenograful coexistand si formuland o lume fascinanta, chiar daca mai la indemana oarecum, in comparatie cu lucrarile din celelalte doua sali expozitionale, unde privitorul este supus unui efort suplimentar de decriptare a simbolurilor. Este dovada clara ca granita dintre scenografie si pictura s-a spart si cele doua arte si-au gasit o punte de comunicare. Unicul reper stabil Departe de a picta icoane, Onisim Conta creeaza prin lucrarile sale un univers aparte al credintei. Unul spectaculos in desfasurarea sa: fascinant prin expresivitatea formelor, captivant prin acuratetea executiei si impresionant prin atentia la detalii. L-am intrebat pe Onisim Colta care este elementul fundamental care-i este necesar unui artist pentru a-si gasi linistea interioara necesara creatiei. Raspunsul a venit doar in aparenta simplu: „Credinta. Nu cred sa existe alta solutie, pentru ca daca aceasta credinta nu exista, ne invartim doar in jurul orgoliului personal si acesta nu poate niciodata sa-ti asigure linistea. Credinta este unicul reper stabil. Aici este vorba si de motivatie. Nu poti crea cu adevarat daca nu ai o motivatie si nu poti avea o motivatie daca nu ai o aspiratie spre sideral.” Considerat de critica de specialitate „un artist borgesian” sau „un iluzionist al imaginii”, Onisim Colta are marea forta de a realiza nu doar lucrari de admirat ci, in acelasi timp, lucrari care te obliga sa intri intr-un taram al meditatiei. Imi permit sa amintesc in acest sens doar Fantina lui Iosif. Aparent simpla in comparatie cu alte lucrari, modesta ca dimensiuni, Fantina lui Iosif e remarcabila ca mesaj. Cel care cunoaste povestea biblica a lui Iosif, cel aruncat de fratii sai intr-o fantana, si se apropie cu atentie de lucrare isi va vedea in luciul apei sugerat de o oglinda propriul chip. Pentru ca macar o data in viata fiecare dintre noi a fost un Iosif... Schizofrenizarea lumii „Ce-mi displace? Cultivarea disolutiei, a disiparii, a dezarticularii ideii de intreg si fuga de centru. Exista o apetenta inspaimantatoare pentru a dezarticula lucrurile si a le fragmenta. A devenit o moda geometria fragtala si totul este parca sub semnul ei, inclusiv dezarticularea eului. De aicea vine si tendinta de schizofrenizare a lumii. Lumea, daca vrea sa-si revina, trebuie musai sa-si recapete centrul. Asta-i unica solutie. Cred ca s-a ajuns la o limita care ar trebui sa dea de gandit. Centrul este Divinitatea, dar fiecare o cauta cu mijloacele lui plastice. Eu nu propun o arta tezista sau declarat crestina. Plastica trebuie sa ramana pe terenul ei. Estetica obiectului nu trebuie sa gliseze, sa alunece catre un prozelitism ieftim. Opera de arta trebuie sa ramana opera de arta, dar poate fi incarcata de miez si poate fi un vehicul extraordinar pe aceasta idee. Il avem pe Brancusi si alt exemplu mai bun nu putem gasi. Sigur ca ceea ce spun eu acum tine de o anumita retorica, pentru ca energiile disiparii sunt mai mari decat le putem noi banui. Tendinta dezarticularii merge pana acolo incat incearca sa-ti distruga ultimul lucru care ti-a ramas neatins din comunism: credinta.” – Onisim Colta Ioan BOTIS