Transgold, ecuatia de 160 miliarde

O „gaura” evaluata la circa 160 de miliarde de lei vechi, probleme sociale, dosare penale si un proces cu statul ungar, a carui „miza” se cifreaza la 144 milioane de dolari. Sunt ingredientele unei povesti fara sfarsit: Transgold. Pana acum, tentantivele de vanzare a activelor societatii „in bloc” au esuat. In paralel, mai marii judetului au cerut sprijin premierului. Problemele generate de iesirea din scena a investitorului „strategic” al societatii Transgold se acutizeaza. Pe de o parte, liderii sindicali din minerit sustin preluarea societatii de catre Ministerul Economiei si Comertului, pe alta parte, autoritatile judetului vor vanzarea „in bloc” a activelor, in timp ce creditorii vor sa-si recupereze banii. Pana acum insa, nici una din parti nu a avut castig de cauza. Mai mult, desi au fost programate doua licitatii pentru vanzarea „per ansamblu” a activelor, nici una nu s-a tinut! Ori, in aceste conditii, urmatoarea runda ar putea insemna scaderea pretului! Daca mai adaugam si nebuloasa legata de daunele de 144 de milioane de dolari, pretinse de statul ungar, avem tabloul complet al pocinogului lasat in urma de administratia societatii. Istoria decaderii Transgold Dupa erorile administrative de la inceputul acestui an, cand nu au fost luate din timp masuri pentru prevenirea inghetului conductei de hidrotransport al sterilelor rezultate in urma cianurarii minereurilor si piritelor arsenioase de la uzina de procesare la iazul Aurul, a intervenit criza profunda. Pentru ca nu au mai fost dispusi sa investeasca milioane de dolari pentru refacerea retelei de conducte, actionarii majoritari Eurogold au decis sa adopte pozitia strutului, lasand cale libera procesului de lichidare judiciara a societatii. Au ramas in urma datorii neonorate fata de Banca Unicredit si cele doua companii miniere Remin Baia Mare si Minvest Deva si alti creditori, in valoare de zeci de miliarde de lei vechi. Potrivit sentintei civile a Tribunalului Maramures, cauza declansarii procedurii de lichidare judiciara a fost incapacitatea Transgold de a-si achita datoriile in cuantum de 750.000 de dolari, constand in credite scadente si plati catre furnizori. Potrivit datelor de la Directia Generala Resurse Minerale din cadrul MEC, Transgold are datorii de 3.049.957,91 RON fata de Remin SA Baia Mare si de 2.371.911,60 RON fata de Minvest Deva. Adica, in total circa 160 de miliarde de lei vechi. Asta fara a lua in calcul daunele pretinse de vecinii unguri. Asa ca, au fost desemnati doi lichidatori, SC PRO Insolv si Pareto Grup SRL si s-a dat unda verde vanzarii activelor societatii. Mingea e la Tariceanu! Pretul de pornire a fost stabilit la circa 180 de miliarde de lei vechi, iar prima runda de licitatii trebuia sa aiba loc la finele lunii trecute. Numai ca, unul dintre creditori a contestat in instanta conditiile „prinse” in caietul de sarcini, considerandu-le prea stricte. Apoi, s-a stabilit o noua licitatie pentru mijlocul saptamanii trecute. Ioan Coman, reprezentantul PRO Insolv SRL, a declarat ca: „a fost o contestatie la caietul de sarcini, dar pana la urma a fost retrasa. Conditiile li s-au parut foarte restrictive, dar responsabilitatea o avem noi si nu putem preda iazurile, de exemplu, la oricine. Pretul e tot de 180 si ceva de miliarde. Vom incerca vanzarea in bloc. Tot in bloc se va vinde si la urmatoarea, dar probabi va fi o reducere de pret”. Numai ca, desi cumparasera caiete de sarcini patru firme: Cozmircom, Tehnomin, ICPMN si Europroiect SRL Constanta, la licitatie nu s-a prezentat nici un ofertant. Coman a declarat ca: „am tinut licitatia, dar nu s-a prezentat nici un ofertant care sa fi indeplinit conditiile, garantia si celelalte. Cred ca peste doua saptamani va fi urmatoarea licitatie. Trebuie sa consultam creditorii. Se va tine o alta licitatie, se apropie iarna si am vrea sa o vindem. Daca se schimba pretul si, eventual, alte conditii, se reface caietul de sarcini si toata procedura trebuie reluata.” Inainte de cea de-a doua licitatie, Institutia Prefectului s-a grabit sa-i prezinte primului ministru dosarul „Transgold”, sutinand ca nu sunt de acord cu „vanzarea ca fier vechi a utilajelor societatii”. Mai mult, „delegatia” a propus ca statul sa cumpere activele prin CN Remin. Ba mai mult, pentru a fi mai convingatori, alesii maramureseni s-au „inarmat” cu un studiu realizat de o firma specializata, care releva ca pentru functionarea societatii e nevoie de o investitie de 2,2 milioane de dolari. Si, pe langa crearea de locuri de munca, s-ar putea obtine si un profit de 1,1 milioane de dolari. Pana acum insa, Calin Popescu Tariceanu nu a raspuns in nici un fel solicitarii. Subprefectul Stefan Gonczi a spus ca: „am prezentat primului ministru dosarul si am cerut sa se analizeze daca este bine sau nu sa se faca lichidarea societatii. Daca nu cumva este mai bine sa ramana in functiune. Noi i-am solicitat primului ministru sa vada cum e bine, parerea noastra fiind sa nu se vanda pe bucati. Pentru ca ar fi 170 de locuri de munca. Daca se vinde pe bucati, nu stiu ce va fi. Dar n-am primit inca un raspuns”. Dubiile Pe langa faptul ca sunt sanse ca masa credala a Transgold sa nu fie acoperita in urma vanzarii activelor, fapt care, potrivit specialistilor n-ar fi o noutate pentru o societate care nu mai functioneaza, exista si alte semne de intrebare. In ciuda inversunarii cu care se sustine preluarea activelor de catre Remin, nici aceasta varianta nu pare sa fie viabila. Motivul e simplu, si soarta Remin este incerta in acest moment, asa ca e greu de crezut ca societatea isi poate asuma o astfel de investitie. Si Coman crede ca : „stiu de demersurile la primul ministru, dar probabil sunt niste demersuri la presiunea sindicatelor sau a unui grup de interese. Remin-ul oricum n-are bani. Ei oricum sunt in administrare speciala. Noi ne-am bucura pentru ca ar intra pe niste maini din domeniu, dar parerea mea e ca nu se va putea reanaliza din punct de vedere al finantarii. Pentru ca Reminul, in sine, e intr-o situatie dificila”. O alta necunoscuta cu sase zerouri e procesul cu statul ungar. Lichidatorul spune ca: „deocamdata Statul maghiar a tinut niste daune dar nu le-a obtinut, s-a stabilit eventuala culpa, dar nu s-au aprobat daunele. Posibilul cumparator nu are nicio legatura, problema este a persoanei juridice Transgold, ori cumparatorul achizitioneaza active”. Deocamdata, plata daunelor catre unguri ramane in responsabilitatea Transgold. Asta daca nu cumva si acest pocinog va pica in carca Statului Roman. Oricum, deocamdata, se asteapta organizarea unei noi licitatii. Si finalizarea anchetei demarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures in acest caz. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro