Traiesc in rahat!

Traim intr-un timp al contrastelor. Al ciudateniilor de tot soiul. In timp ce unii se gandesc cu nerabdare la alegerile de peste cateva saptamani si la un loc eligibil pe liste, altii incearca sa supravietuiasca. Spre surprinderea primilor, in cea de-a doua categorie se regasesc mult mai multi semeni decat ne-am putea inchipui. Napastuiti ce traiesc de azi pe maine. O viata de rahat... In cadrul unei sedinte a Comisiei de Atribuire de Locuinte, care functioneaza in cadrul Primariei Baia Mare, ne-a fost dat sa aflam de existenta unor cazuri sociale absolut socante. Familii ce locuiesc in W.C.-urile unor blocuri degradate, devalizate, socante la prima vedere. Si la a doua, si la treia. Totul se intampla in Baia Mare, in celebrele blocuri de pe strada Horea. Zona este cunoscuta si a fost mediatizata excesiv, iar noi nu credeam ca vom mai intalni ceva care sa ne impresioneze. In zona respectiva sunt cinci blocuri. Unele dintre ele au apartinut fostului Combinat Phoenix si au fost vandute. Cele ramase in proprietatea Statului sunt intr-un stadiu de degradare imposibil de descris. Este o alta lume. Lumea celor care traiesc prin W.C.-uri si camere insalubre. Lumea copiilor vanduti pe cateva milioane de lei vechi, a prostituatelor, a smenarilor si a celor ce stau toata ziua si nu fac nimic. Printre cei multi sunt si familii care vor sa aiba o viata mai apropiata de normal, ba am gasit „localnici” angajati la o firma puternica, unde chiar s-au integrat. Cu toate acestea, lumea celor din blocurile de pe Horea este incredibila. Rugam „alesii” sa viziteze blocurile, sa mearga printre oameni, sa-i auda, sa-i inteleaga. In sedintele de Consiliu Local se vorbeste de aceste cazuri, dar din fotoliul de consilier se vede cam idilic si doar electoral. Acuzatiile pentru situatia oamenilor care traiesc intr-o mizerie se duc spre executiv, uitandu-se ca toti alesii au datoria de a face ceva pentru comunitate. In particular, consilierii recunosc ca nu stiu exact ce este acolo. „Majoritatea sunt rromi! Ce sa le faci?”, se intreaba ei, retoric, dupa care se imbarca in masinile lor de fite si se duc linistiti acasa. Revenind la blocurile de pe Horea, trebuie sa recunoastem ca multi dintre cei care stau acolo au mari probleme cu acomodarea intr-un mediu prietenos, dar la fel de adevarat este ca nimeni nu incearca sa-i ajute la modul serios. Singura pozitie pozitiva am intalnit-o la o firma de prestigiu, care a angajat cateva sute de rromi. Patronul nu doreste sa apara in presa, dar ne-a declarat ca, in trei ani, a putut sa realizeze pentru ei mai mult decat si-ar fi inchipuit. Cu bunavointa se pot face multe, a mai spus managerul. Impresionat de modul in care s-au integrat in munca zecile de familii de rromi, s-a gandit sa realizeze si un bloc cu locuinte sociale. De la aceasta perspectiva favorabila am revenit in cotidianul cenusiu al celor care traiesc in W.C.-urile unor blocuri de garsoniere super-degradate... Am crezut ca este vorba despre o gluma sau o confuzie. Ni s-a parut ca nu am auzit bine. Nici chiar unora dintre consilieri nu le-a venit sa creada, cand s-a discutat. Dar este adevarat. In blocurile inchiriate unor familii cu o situatie materiala precara, exista persoane care locuiesc in... W.C.. Nu credem ca se putea gasi un loc mai umilitor. O extrema la care s-a ajuns din cauza saraciei si a nepasarii. Este sub demnitatea umana sa traiesti, ani de zile, in W.C.-ul comun al unui bloc. Culmea este ca asemenea situatii se gasesc tocmai in imobilele aflate in proprietatea Consiliului Local! Intr-una din zilele care au urmat sedintei de Comisie, am cautat familiile respective. Locuiesc in blocul aflat pe str. Horea. 46 B. Este unul dintre cele mai jalnice imobile care pot fi intalnite in acest oras, in tara, in lume, in Univers. Instalatii de curent exista doar la doua etaje. Gazul si apa lipsesc cu desavarsire. Garsonierele sunt de doua feluri. Simplu: unele care au toaleta si altele care n-au. La mijlocul fiecarui palier exista o toaleta comuna. Spatiul este impartit in doua - intr-o parte sunt W.C.-urile, iar cealalta a fost conceputa ca o camera de baie. Evident, toaletele sunt aproape impracticabile. La prima vedere nu stii ce pare mai respingator: imaginea sau mirosul. Cei care folosesc, totusi, acele toalete, o fac la modul primitiv. Astfel, ceea ce ar trebui sa ajunga in sistemul de canalizare se regaseste pe jos. In timp, reziduurile se infiltreaza in pereti si ajung cu un etaj mai jos. Atmosfera e deplorabila. Nu poti sa stai nici macar cateva secunde intr-o asemenea duhoare, daramite sa mai si locuiesti acolo. Totusi, unii... nu au de ales. La etajul I al cladirii, toaleta este ocupata de Antoniu Szabo. Un om intre doua varste, pe care l-am intalnit pentru prima data la sedinta Comisiei de Locuinte. Are sase copii, dintre care cativa sunt casatoriti. Stau si ei pe unde apuca. Una dintre fiicele sale locuieste si ea in toaleta. Este maritata si are un copil mic, in varsta de cateva luni. Cand am trecut pe acolo, dormea intre niste perne... Peretii asa-zisei camere erau plini cu mucegai, mizerie de mizerie si rahat, scurs de la etajele superioare. Un potential focar de infectie. Insa ce mai conteaza cand nu ai alta solutie? Initial, Szabo a domiciliat pe str. Paltinisului. Apoi, dupa cum ne-a declarat, a fost nevoit sa paraseasca apartamentul, din cauza divergentelor cu unul dintre fiii sai. Asa ca a ales sa locuiasca impreuna cu restul familiei, sotia, cei patru copii, un ginere si un nepot, taman intr-un W.C.. “Uitati aici, a trebuit sa inchid intrarea la toalete. Mirosul este insuportabil. Ganditi-va ca noi stam aici zi de zi. Ce altceva putem face? Lucrez la o firma din Baia Mare, e singurul venit pe care il obtinem. Sotia nu lucreaza nicaieri. Ne ducem traiul de pe o zi pe alta. Am solicitat Primariei o garsoniera, ca in W.C. nu mai putem sta. Sa vedem daca ni se aproba”, ne-a spus Szabo, indicandu-ne o structura de lemn care desparte toaleta propriu-zisa de baie. Am urcat. La ultimul etaj, am gasit o situatie similara. Insa, in acest caz, pozitia toaletei ofera un... avantaj. Fiind etajul IV, nu exista infiltratii pestilentiale din tavan. Macar atat! In rest, acelasi miros de nesuportat. Mai mult, aici, zona W.C.-urilor este folosita de cei de pe palier, fara a fi protejata nici macar de o usa. Tot mirosul vine in camera de baie de alaturi, unde locuieste o femeie cu mai multi copii. Noi i-am intalnit pe doi dintre acestia. Un baiat de vreo 10 – 11 ani si sora sa, putin trecuta de 14 ani. Tanara era deja mamica. Baietelul ei, avand doar cateva saptamani, era leganat de bunica sa si se uita curios la cei doi vizitatori. “Locuiesc aici de opt ani. Fara curent, fara gaz, fara apa. Fara nimic. W.C.-urile... ati vazut cum arata. Tot timpul trebuie sa spal dupa cei care vin aici. Altfel, nu rezistam cu mirosul asta. Nu muncesc nicaieri. N-am unde. Traim doar din ajutorul social. Si, acum, din alocatia lui asta micu’. E primul nepot. Ce sa fac? Daca mi l-a dat Dumnezeu... Il crestem cum putem. Am cerut si noi o locuinta, dar n-am primit. N-am unde sta in alta parte”, ne-a spus femeia. Greu de inchipuit ca pot exista si spatii mai degradate si mai insalubre. O camera de cativa metri patrati, cu peretii scorojiti si plini de mucegai. Peste tot, ramasite de conducte si sfori cu haine intinse la uscat. Intr-un colt, la intrare, un sfert de butoi de metal, cu intrebuintari multiple: plita, calorifer sau uscator. In functie de cerintele momentului. Recunoastem, am reusit sa stam doar cateva minute, dupa care am parasit incaperea, din cauza mirosului. Ni se facuse rau. In blocul vecin, un alt caz, la fel de socant. O familie cu patru copii, ai caror parinti sunt condamnati la mai multi ani de puscarie. El, pentru conducere a unui autoturism fara permis auto³ ea, pentru complicitate la infractiunea de furt. Avand minori in intretinere, instanta, la intervale regulate, aproba suspendarea executarii pedepsei, pe o perioada de cateva luni, pentru unul sau altul dintre parinti. Si fac cu schimbul. Vin acasa pentru a-si creste copiii. Acum a fost randul barbatului sa fie liber. Cand l-am cautat, prajea niste pulpe de pui pentru sotia sa, aflata la Penitenciar. L-am intrebat de unde are bani pentru intretinere. Raspunsul a venit logic: din vanzarea de fier vechi. Cazul lui Gheorghe Balogh este mai incredibil decat pare. A ajuns in aceasta situatie in urma unui concurs de imprejurari ciudate. Pana anul trecut, el a locuit in Tautii de Sus, intr-un imobil aflat langa autobaza. Dupa condamnarea sotiei la 4 ani inchisoare, aflandu-se in criza financiara, Balogh a vandut casa. Pentru a obtine o locuinta, a “cumparat” un contract de inchiriere (valabil doar cateva luni), pentru spatiul in care sta si acum. A platit nu mai putin de 70 milioane lei vechi. Ulterior, a fost si el condamnat la pedeapsa inchisorii. Inaintea Comisiei, la inceputul lunii februarie, a solicitat incheierea unui contract de inchiriere pe numele sau pentru o garsoniera, explicand situatia ciudata in care se afla, avand mai multi copii in intretinere. In plus, una dintre fiicele sale tocmai a nascut. Nici nu se putea o bucurie mai mare. Inca o gura de hranit. “In 2005, cineva i-a cerut sotiei sa il ajute cu fierul vechi. Nu avea buletin si nu putea vinde fierul. Sotia mea s-a dus cu buletinul ei. A primit 4 ani de inchisoare, fara drept de recurs. Apoi, m-au inchis si pe mine. Dar cine sa stea cu copiii? Aici nu avem apa, curent, gaz. Nimic. Din ce traiesc? Va spun cinstit: vand fier vechi”, a povestit Balogh. Dupa cateva saptamani, l-am vazut pe Balogh in fata Hotelului Mara. Era in mijlocul intersectiei, straduindu-se din greu sa traga dupa el un carucior pe care se aflau tot soiul de obiecte din metal si mai multe elemente de mobilier stricat. In ciuda aglomeratiei din intersectie, omul nu parea deranjat in ceea ce facea. Nici macar masina Politiei, aflata in zona, nu l-a intimidat. S-a uitat putin mirat la politistul care ii facuse semn sa o stearga de acolo si si-a continuat linistit drumul, urmat fiind de doi dintre pustii sai. Un ultim transport inainte de a-i lua locul sotiei. Rezolvare pe hartie Cei in masura sa rezolve astfel de cazuri sunt membrii Comisiei de Locuinte. Insa spatiile detinute de Municipalitate sunt insuficiente si multe familii sarace raman pe drumuri. Saptamana trecuta, l-am cautat pe Gheorghe Fotonea, seful Serviciului Spatiu Locativ din cadrul Primariei Baia Mare, care ne-a explicat modul in care au fost solutionate cererile familiilor Szabo si Balogh. Am aflat, astfel, o poveste interesanta legata de continuarea cazului familiei din W.C. “In urma cu cativa ani, Szabo s-a mutat in toaleta respectiva. Nu a intrebat pe nimeni. Acum vrea locuinta. N-am inteles de ce nu mai sta in apartamentul pe care l-a avut pe str. Paltinisului. Dupa sedinta Comisiei, din luna februarie, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale. Am constatat conditiile deplorabile in care locuieste si, la sedinta din aceasta luna, i-am repartizat un apartament intr-un bloc de pe str. Melodiei”, ne-a declarat Fotonea. Doi cumnati pe un apartament Povestea lui Szabo are si o continuare. Locuinta primita de comisia din Primarie a fost ocupata de familia Covaci. O alta familie cu probleme, unul dintre soti fiind nevazator. „Acestia locuiau acolo, avand contractul expirat, dupa ce il preluasera de la... familia Silaghi. Ei ar fi avut obligatia sa aiba grija de un copil minor, al carui tata decedase. Insa ei nu au locuit cu minorul respectiv, care a plecat in alta parte. De aceea, nu a fost prelungit contractul, iar apartamentul l-a primit familia din W.C.. Culmea este ca cele doua familii sunt inrudite. Zilele trecute, Szabo a fost sa preia apartamentul primit. Familia Covaci a refuzat sa paraseasca locuinta si s-au iscat discutii. Contractul de inchiriere a fost blocat, iar acum se cauta solutii de rezolvare. Viata in W.C. continua, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Incercam sa gasim solutia cea mai buna pentru cele doua familii”, a spus Fotonea. Intr-un alt caz, o persoana cu un grad avansat de handicap fizic a cedat contractul, pentru o suma frumusica, evident (asa cum am amintit anterior, sumele trec de 2 mii euro), unei persoane, iar titularul a sters-o in strainatate. Noul titular nu a reusit sa impresioneze Comisia, aceasta atribuind apartamentul unei alte persoane. Cel care locuia acolo nu a dorit sa paraseasca imobilul, desi contractul expirase (fiind incheiat doar pe perioada unui an), si l-a chemat pe cel cu handicap din Italia. In trei zile, acesta a venit in Baia Mare. Acum este scandal, iar Comisia de locuinte… Am parcat masina langa unul din blocuri. In fata, de-a lungul blocului, mormane de gunoi. La un moment dat, s-a deschis o fereastra si o mana dibace a scos un cos de gunoi si a aruncat mizeria pe geam. De la etajul doi. Gunoiul s-a asezat cuminte pe gramada. La scurt timp, o alta fereastra s-a deschis si un lighean cu zoaie a fost aruncat in acelasi mod. Ciprian DRAGOS Nicolae TEREMTUS ciprian@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro