Tradiția faptelor bune: un om de afaceri a donat o bicicletă unui tânăr special

Adevăratul act de caritate nu înseamnă refugierea în termeni abstracți precum „eu ajut doar pe cine merită”, „o să ajut când o să văd un om sărman cu adevărat” etc. Așa cum spune Nicolae Steinhardt, acestea sunt doar scuze.

Generozitatea, mila și ca­ri­tatea adevărată în­seam­­nă să ajuți omul de lângă tine, să-i vii în ajutor cu orice are nevoie și să încerci să-i alini suferința. Iar cei care au nevoie de ajutor sunt mereu în preajma noastră. Trebuie doar să-i vedem și, mai ales, să vrem să le întindem o mână. Tocmai de aceea, povestea lui Viorel Rob poate fi un exemplu pentru noi toți. Omul de afaceri băi­mărean este director zonal la o companie de asigurări, are și propria afacere, Risc-Asig-Consult, partener Inter Broker de Asigurare, și pentru el, ajutorarea semenilor a devenit tradiție. An de an întinde o mână celor care au nevoie. Nu-i caută, pur și simplu destinul îi scoate în cale. Anul trecut a făcut sărbătorile de iarnă mai frumoase pentru o familie din Firiza, care, pe lângă cei trei copii ai lor, creșteau încă trei copii în plasament. Le-a dus pachete, le-a cumpărat copiilor o tabletă și le-a încheiat și o asigurare pe care ulterior au și folosit-o pentru a-și acoperi daunele cauzate de un eveniment nedorit.
Fiind client fidel al spa-ului Drurelax, Viorel Rob a cunoscut acolo un tânăr care i-a atras atenția: „E vorba de un tânăr de 35 de ani, Cristi F.
L-am cunoscut la Drurelax, am intrat în vorbă cu el, am aflat că are hemipareză spastică dreapta. La 8 ani a avut un accident în fața Şcolii nr. 8 și a rămas cu sechele de atunci. A fost paralizat câţiva ani, motiv pentru care și-a întrerupt studiile o perioadă de timp, apoi a reușit după o operație să calce din nou pe picior. Mi-a plăcut că e foarte luptător, venea la înot, făcea saună, sport. A zis că nu dorește să folosim cuvântul invalid, pentru că el a luptat cu viața. Am văzut că venea la Drurelax cu o bicicletă cu care tot avea probleme, ba era defectă, ba se strica câte ceva și trebuia să o repare. Și atunci, împreună i-am cumpărat o bicicletă specială din Ungaria, am mers după ea împreună cu antrenorul de înot și când i-am dus-o efectiv a rămas fără cuvinte. El are un venit de 1100 de lei lunar și nu putea să și-o cumpere niciodată. E un dar important pentru el, e mijlocul lui de deplasare. Mă bucur că l-am putut ajuta. Avea nevoie și merită pentru că e un exemplu de curaj, un tânăr foarte luptător care a învins greutățile. Doar că a avut ghinion în viață, oricine poate păți… Doamne ferește!”.