Toti, o apa si-o mocirla

Orasele maramuresene aduc a sate, iar satele a catune... Nu este vorba despre infrastructura, ci despre cultura politica a maramuresenilor. Daca politicienii de la „centru” sunt cunoscuti, cel putin de la televizor, in cazul unui vot uninominal putini politicieni locali ar accede in Parlament. Motivul? Vizitele lor in judet se rezuma in majoritatea cazurilor la „dilegentele” din campania electorala asa ca, pentru cei mai multi dintre maramureseni sunt niste ilustri necunoscuti. Urmeaza o noua poveste despre Maramuresul anului 2007, cu oamenii si mai ales, politicienii lui. Martie 2007. Bucuresti. Consultari, discutii si dispute pe tema votului uninominal. Partidele parlamentare se intrec in a-si face publica, raspicat, sustinerea pentru acest tip de vot, ca deh, trebuie sa se faca voia electoratului.... Din birourile luxoase sau din spatele geamurilor fumurii ale masinilor de serviciu, politicienii sunt convinsi probabil ca votantii din judetul pe care il reprezinta abia asteapta sa puna stampila pe numele lui. Martie 2007. Maramures. Un judet care a purtat mereu titlul de „binecuvantat”, brandul favorit al politicienilor, dar cel mai izolat din punct de vedere al investitiilor majore in infrastructura. Peste 500.000 de oameni care si-au pus sperantele in cativa politicieni care, din patru in patru ani promit.... Daca s-au tinut de cuvant, ar trebui sa fie votati si pe liste uninominale. Ar trebui sa fie cunoscuti, aplaudati, binecuvantati, sau… Cele mai multe dintre sondaje sunt mereu contestate pe motiv ca sunt comandate de X sau Y. Plus ca, de putine ori este „sondat” nivelul de popularitate sau de incredere de care beneficiaza politicienii maramureseni. Asa ca, am realizat noi, GAZETA de Maramures, un sondaj in cadrul caruia a fost chestionat un esantion reprezentativ de electori. Rezultatele si interpretarile le veti putea citi saptamana viitoare. Pana atunci, va prezentam „povestea” primului sondaj de asemenea anvergura realizat de o institutie media maramureseana. „Ca vecinu’...” Astia care se ocupa cu sondajele de opinie trebuie sa aiba niste nervi de otel. Altfel nu ne putem explica cum de nu se „dilesc” dupa ce pun aceleasi intrebari de sute de ori electoratului. Care electorat are treaba cu politica in aceeasi masura in care politicienii sunt interesati de soarta electoratului. Dincolo de Gutai, oamenii sunt hotarati sa mearga la vot, da’ nu prea sunt in clar cum sta treaba cu votul uninominal. Un baci dintr-un sat al Maramuresului istoric se uita pe lista cu eventualii candidati la un fotoliu din Parlament, trage adanc din tigara si intreaba: „Care-i de-a lu’ Basescu?” Il mint, spunandu-i ca niciunul, ca presedintele e independent. Nu ma crede si-mi recomanda, intre doua accese de tuse: „Baga unu’ de la PD!” Alt baci pare sa fie interesat de chestionar, da-i numa’ o aparenta. Accepta sa-mi raspunda la intrebari si-mi raspunde la toate, invariabil: „Ca vecinu’...” In alt sat, in locul in care o ulita deloc europeana isi varsa bolovanii peste marginea drumului principal, niste cetateni cu drept de vot stau de vorba. Unul singur dintre ei ar vota impotriva lui Basescu, motiv pentru care cel care avea alura de sef de gramada il avertizeaza: „No, astazi iti platesti sangur horinca!” Vizibil marcat si resemnat in fata tragediei, dizidentul se scuza: „Oricum, nu-i nici unu’ de nici o treaba...” Un batran care-mi vinde miere de albine, pasionat de politica si mare cunoscator al junglei politice, cu toate fiarele care o populeaza, imi vorbeste despre „zoon politikon”, imi spune sa scriu politikon cu k unguresc, nu cu c romanesc, si imi explica de ce-l prefera pe Gigi Becali: nu pentru ca e stelist, ca nici nu-i place fotbalul, nici pentru ca amandoi sunt crescatori de animale, ci pentru ca „asta are darul ubicuitatii.” Pana sa-mi revin, ma anunta ca ii stie pe toti ceilalti de pe lista, da’ nu i-ar vota pe niciunul. Femeile din casa nu sunt interesate nici de politica, nici de chestionarul meu. „Da’ de ce sa votam? Las’ ca voteaza mosu’ si pantru noi, ca el stie mai bine ca ce si cum. Da’ cand se voteaza?” In rest, apatie mare. Oamenii raspund la intrebari cam in sila, asa, ca sa le mai treaca timpul. Cativa refuza sa-mi raspunda la intrebari si unul imi devine chiar simpatic. Il intreb de ce nu vrea sa-mi dea niste raspunsuri. „De-al dracului ce-s!”, imi spune omul, si pleaca zambind satisfacut. Cred ca s-a simtit razbunat pe toti politicienii. Codru-i frate cu politica Intr-o dimineata ploioasa de vineri, ulitele comunelor din zona Codru arata ca dupa inundatii. Oamenii incaltati in cizme de cauciuc se grabesc spre targul din Arinis. Cand aud ca suntem „de la ziar” incep sa povesteasca cu naduf despre pensii, drumuri, agricultura, politica. O batrana se opreste sa ne raspunda la intrebari, dar recunoaste ca: „nu stiu de i-oi mai vota pa vreunu’, ca-s tati o apa si-un pamant”. Cat despre votul uninominal.... „nu stim ce-i acela, ca nu ne informeaza nime’”, spune grav Maria Sabou din Asuaju de Jos. Un alt localnic, Vasile Bancos, ne spune cu naduf ca „politicienii nu-s interesati cum ar trebui de problemele oamenilor. Pe mine m-ar convinge cineva prin inteligenta si capacitate, cred ca vremea pomenilor electorale a trecut”. Desi ploua mocaneste, oamenii stau in noroiul pana-n genunchi sa-si vanda vitele. Cand aud de politici cei mai multi injura, si ceilalti rad. Niciunul nu pare sa mai aiba incredere in cineva. „Sa vina comunistii” Zona Lapus. Oameni la fel de prietenosi si la fel de suparati pe politica si politicieni. Pe cei mai multi dintre politicienii amintiti pe listele noastre nu-i cunosc, iar pe cei pe care-i cunosc nu i-ar vota. Un tanar ne spune ca a lucrat pentru trei dintre ei si, tocmai de aceea, nu le-ar acorda votul. Altii dau din mana a lehamite, declararandu-se scarbiti de circul din Parlament. O parte dintre ei, ne intreaba de la ce partid suntem. Le vine greu sa creada ca cineva vorbeste cu sute de oameni de dragul informarii. Zona Chioar. Ne oprim intr-o carciuma din Copalnic Manastur si intram in vorba cu alti sateni. O femeie se grabeste sa ne spuna ca „pacat ca nu-i Ceausescu. Ca el o fost unul sangur, aiestea is cateva sute. Si tati arunca vina de pa unu’ pa altu’”. Barbatii prezenti la discutie isi dreg glasul si intervin: „era bine pa vremea lui Ceausescu”. Citim rar numele de pe liste, in speranta ca poate, vor recunoaste pe cineva. Unul dintre ei tresare la auzul numelui lui Angela Buciu: „o fo’ la mine-n antreu (hol, n.red), mi-o cantat la nunta”, ne spune un satean din Intrerauri Coas care se lauda ca e vecin cu „prefecta”. Pe altii ii cred consateni, pe Istvan Bonis prefect, pe Codrut Seres ministrul transporturilor... Dar, mai grav, despre cei mai multi spun ca „nu-s de pa la noi”. Invitatie la Viseu! E Maramuresul istoric! E important! Trebuie sa mergeti! Dimineata! Vineri dimineata. Nu comentezi daca spune seful. Nu cu voce tare, oricum. Dormi 3 ore, te trezesti si mergi sa afli ce gandesc oamenii. Dragos e bine dispus. Enervant. Are muzica buna si benzina. Pornim spre nord - estul judetului. Tinta: Viseu. Pe drum, toate bune. Ne opreste un politist. Nu ne simpatizeaza, dar nu am gresit nimic, asa ca putem porni mai departe. Trecem printr-un sat unde este targ. Spun sa oprim. Nu oprim si ma gandesc ca poate zona in care suntem e mai putin istorica decat Maramuresul istoric. Ajungem in Viseu. Pentru mine e prima oara. Prima data e intotdeauna rau. Impactul e mare. Cladiri nerenovate, multi oameni sarac imbracati, culori sumbre. Oamenii, in schimb, nu sunt asa. Unii zambesc, unii ii iau pe politicieni sau pe mine peste picior. Imi spun ca vor pensii, vor sa lucreze. Intalnesc multi disponibilizati si cativa disponibili. Vor sa munceasca, dar nu au unde. Cei care nu sunt prea batrani sunt siguri ca vor pleca in strainatate. Ceilalti spera ca viitorul si politicienii judetului nostru le vor aduce slujbe si prosperitate. Plec capul si nu stiu ce sa le spun. Mi se intampla rar, dar cateodata am noroc. Prima persoana pe care o intervievez e educatoare si imi zambeste. Intelege tot ce o intreb si raspunde repede. Din pacate, situatia asta nu se va repeta de multe ori. Un domn in varsta striga dupa mine ca, desi el e prost, cei care se ocupa cu politica sunt si mai prosti. Nu am avut curiozitatea sa il intreb daca se refera si la mine si nici curajul sa il intreb daca poate sa imi dea mai multe detalii. Ploaia ma salveaza. Nu mai putem scrie si intram intr-o cafenea. Cafeneaua e aproape de judecatorie, asa ca vedem mai multe mese care sunt ocupate. Oamenii care vorbesc concentrati au hartii imprastiate in fata lor. Ii intreb daca nu sunt interesati sa raspunda la cateva intrebari despre politica maramureseana si imi raspund ca nu sunt. Unul din ei imi spune ca el ar vrea un candidat care sa fi avut probleme cu sistemul si care sa il inteleaga, dar nu vrea sa imi raspunda la intrebarile din sondaj. Se gandeste ca oamenii ar trebui tratati altfel de justitie. Nu am argumente, din nou, si aplec capul, din nou. Ar mai fi multi oameni care ar trebui amintiti. Cei politicosi, cei informati, cei calmi sau cei opusi lor. Cei grabiti sau cei care pareau ca se plimba. Cei care vorbeau romana sau cei care vorbeau ucraineana. Cei tineri sau cei batrani. Cu totii au intrebari la care eu nu aveam pregatit raspuns. In general inteleg si ma roaga sa le transmit domnilor politicieni ca sunt asteptati la Viseu. In aparenta, in municipiul resedinta de judet este usor sa obtii rezultatele scontate la minunatul nostru sondaj de opinie. Pentru ca rezultatele sa fie cat mai apropiate de realitate, in urma unor calcule complicate (cei de la statistica vor rade) a rezultat ca din numarul total al celor care raspund la sondaj, o treime musai sa fie din Baia Mare. Am pornit din zona Garii, gandindu-ne ca cei de aici sunt dornici sa isi exprime parerile politice. Ne-am inselat. „Ce sa spun? Sondaj!...Aaaa, pai nu am timp acum. Lasa-ma domne’ ca am altele pe cap. M-au inundat aia de sus, de sondaje am eu chef !?”, a spus unul din miile de votanti ai Baii Mari. Dupa vreo doua ore am reusit sa vorbim cu votantii care au incaput pe o lista, nici aia plina. Pe undeva, prin centrul orasului, o doamna mai in varsta ne-a deschis si dupa ce ne-a ascultat ne-a trantit un: „en nem beselni romanul” (o traducere fonetica), dupa care ne-a inchis usa intr-o stare de nervi inexplicabila. Cei mai receptivi au fost tinerii, desi se spune ca acestia nu ar fi interesati de politica. Am gasit tineri fani de-ai lui Becali, Vadim si chiar Iliescu. In Centru Vechi am avut cele mai haioase intalniri. Un batran de 71 de ani ne-a oferit o lectie de politica. I-a cunoscut pe toti politicienii de pe listele noastre (cu functia pe care o detin, partidul din care fac parte si chiar chestii de culise). Tot prin zona am intalnit si un maghiar simpatic. Desi ii cunostea pe majoritatea politicienilor, el a spus franc: „Eu votez doar cu UDMR. Stiu ca nu sunt cei mai buni politicieni, dar cum sa votez cu unul din partidele romanesti!?”. Pe inserate nu am mai avut noroc. Viata de noapte a Baii Mari este indiferenta la politica si politicieni. „Vand Taragot de mana stanga jos” Spre zona Viseu – Moisei am pornit pe o vreme instabila, uneori ploioasa, uneori cu un soare palid. Instabilitatea vremii parca s-a transmis si oamenilor. Lume grabita sau dezorientata, gura – casca in fata Judecatoriei Viseu, un vanzator de kitchuri cu mustati lungi si negre, tineri fara nicio treaba, indulcind cafeaua in barul plin de fum. Frig. Orice, numai sa nu iesi din casa. Am luat la intamplare trecatorii din centrul Viseului. Ce politica?, lumea se gandea la cursa ce intarzia, vaca dusa la targ, lemnele de foc. Vazandu-ne cu mape rosii in maini, pregatiti sa le punem intrebari „de la oras”, cei mai multi il luau pe “nu” in brate si nu era chip sa-i clintesti din ale lor. Dupa mai multe incercari, reuseam sa convingem pe cineva sa raspunda la cele sase intrebari. Votul uninominal suna ca si o chestie auzita la televizor pe care nu au incercat niciodata sa si-o explice. Si nici nu aveau de gand sa o faca. Pe chipurile unora se putea citi fericirea ca ajung sa apara in ziar. Ca numele lor conteaza pe o lista dintr-un ziar. Cineva le dadea importanta si asta era nemaipomenit. Insa, pentru majoritatea, viitorul lor si politica nu faceau casa buna. Nu se legau in niciun fel. Daca in anii ‘90 si-au pus toate sperantele in Iliescu si apoi in Constantinescu, iar in 2000 si 2004 au crezut ca se mai poate schimba ceva, acum s-au resemnat. Bine nu are cum sa fie. Cei mai multi sunt dezorientati si nu sunt interesati de promisiuni, ci doar de fapte concrete. Si, bineinteles, mancare. Mancarea sa fie ieftina, nu se poate sa vinzi o zi intreaga intr-un magazin din centrul Viseului si sa ai doar 3 milioane si ceva pe luna. Cu ce sa iti hranesti fetita de 4 ani si cu ce sa te incalzesti toata iarna. Ca si lemnele trebuie platite cu ceva. Pe unii politica ii dezgusta. “Ce politica, dom’le? Io stau intr-un varf de munte, acolo nu se face politica”, mi-a spus un localnic. Pentru cei ce se opreau, mai mult din curiozitate, sa afle intrebarile noastre, cei ce ne conduc nu reprezinta nimic. Le este indiferent cine e deputat de Maramures sau cine candideaza pe nu stiu ce liste. Ei voteaza lista. Acesta e pretul pe care trebuie sa-l plateasca politicienii, pentru ca ei nu gandesc precum cei care ii voteaza. Cele mai multe nume din lista noastra sunau fara nicio semnificatie. Cu rare exceptii, unii isi mai aminteau de cate un deputat de Maramures, dar absolut intamplator. „Pe asta l-am vazut la televizor. Nu stiu ce face, dar e ceva sef, pe undeva”. Evident, dintr-o lista de nume care nu-ti spun nimic, nu ai ce sa alegi. Daca era cineva in preajma, intrebau cu cine sa voteze, iar cei care asistau intamplator la completarea unui chestionar incercau sa-si impuna preferintele, sugerand raspunsuri celui care completa. Cand ajungeam la el, nu mai stia ce sa spuna. Parca auzise de unul din lista. Nu era doctorul ala care...? Nu, nu era ala. In fine, numai i se paruse ca era. Aveam sentimentul ca ascultam mereu piesa celor de la Ten Years After – “mi-ar placea sa schimb lumea, dar nu stiu ce trebuie sa fac”. Toti voiau o schimbare. Cu totii erau nemultumiti de modul in care traiesc. Dar pe cine sa aleaga? Cine este acea persoana in care sa aiba incredere. “Io l-as vota pe ala care ar fi fost foarte nedreptatit de justitie. Ca ar sti ce sa faca”, a spus cineva. Si daca tot a prins pe cineva de la ziar, un tip mai rotunjor, care nici nu era tare viseuan de felul lui, numai cat statea la cineva in Viseu (dar statea de cativa ani), m-a rugat sa-i fac de un anunt. Absolut incantator: “Simon Ioan – vand taragot de mana stanga jos”. Nefiind specialist in taragot, daramite cel de mana stanga, si inca jos, am luat ideea ca atare si i-am promis ca o sa fac ceva in privinta asta. Il puteti gasi pe str. Tabacarilor. Intrebati de cel cu taragotul de vanzare. Nu ratati numarul urmator al GAZETEI de Maramures! Cum spuneam. Martie 2007. Maramures. Un judet care a purtat mereu titlul de „binecuvantat”, dar s-a dovedit, de cele mai multe ori a fi oropsit. Peste 500.000 de oameni care si-au pus sperantele in cativa politicieni care, din patru in patru ani promit.... Daca s-au tinut de cuvant, ar trebui sa fie votati si pe liste uninominale. Ar trebui sa fie cunoscuti. Aplaudati. Binecuvantati. Sau nu? Nu ratati editatia de saptamana viitoare a Gazetei de Maramures. Veti putea citi rezultatele primului sondaj realizat de o institutie media maramureseana pe un esantion reprezentativ de alegatori. Ioana LUCACEL, Lia GHEORGHE, Mircea CRISAN, Ioan BOTIS, Ciprian DRAGOS, George GANGUTA, Nicolae TEREMTUS