„Tot înainte!” Elev în România comunistă

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş găzduieşte o interesantă şi inedită expoziţie dedicată învăţământului românesc în perioada comunistă.

Evoluţia învăţământului românesc după 1945 cuprinde două etape distincte. Prima etapă (1948-1968) a fost subsumată modelului sovietic, fiind impusă prin reforma învăţământului din 1948. Decretul nr. 175, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale şi publicat în „Monitorul Oficial” la 3 august 1948 reprezintă o rupere totală de sistemul învăţământului românesc, public şi privat. Alături de impunerea manualelor unice, traduse din limba rusă, de înlăturarea vechilor denumiri ale liceelor şi numerotarea acestora, de durata şcolarizării, fixată la 10 ani şi de notarea elevilor de la 1 la 5, „reforma învăţământului” a adus şi epurarea substanţială a personalului didactic pe criterii predominant politice.

A doua etapă (1968-1989) debutează cu adoptarea Legii nr. 11 din 13 mai 1968 cu privire la „învăţământul în Republica Socialistă România”. Prin implementarea respectivei legi, emise de Marea Adunare Naţională, s-a renunţat la modelul sovietic revenindu-se la „valoroasele tradiţii ale învăţământului românesc şi experienţa înaintată a pedagogiei universale”.

Modificările aduse au fost următoarele: durata şcolarizării a fost stabilită la 12 ani, liceele au primit nume proprii, unele chiar dinainte de „reformă”, notarea a revenit de la 1 la 10, iar manualele şcolare, tot unice, au fost redactate de un colectiv de profesori români şi aprobate de minister.

O caracteristică a regimurilor totalitare a reprezentat-o tendinţa de a controla viaţa cetăţenilor prin intermediul organizaţiilor de masă, începând cu preşcolarii.

România nu a făcut excepţie, fiind înfiinţate: Şoimii Patriei, Organizaţia de Pionieri şi Uniunea Tineretului Comunist.

Organizaţia Şoimii Patriei (1976-1989) a fost o organizaţie de masă a copiilor preşcolari şi şcolari, cu vârste între 4-7 ani, care şi-a desfăşurat activitatea sub îndrumarea Partidului Comunist Român şi sub îndrumarea Organizaţiei de Pionieri din Republica Socialistă România. Obiectivul principal al acestei organizaţii îl constituia educaţia patriotică şi comunistă a copiilor, cultivarea dragostei şi respectului faţă de patrie, popor şi partid.

Organizaţia de Pionieri (1949-1989) a fost organizaţia revoluţionară de masă a copiilor, uniunea tuturor detaşamentelor şi unităţilor de pionieri din Republica Socialistă România. Ea cuprindea şcolari între 7 şi 14 ani şi urmărea să contribuie, împreună cu şcoala şi familia, la educarea şi formarea în spiritul ideologiei comuniste a tinerei generaţii. Organizaţia de Pionieri avea rolul de a pregăti elevii pentru intrarea în Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.), fiind considerată o etapă importantă în formarea „omului nou”, făuritori ai socialismului şi comunismului.

Uniunea Tineretului Comunist (1922-1989) a fost organizaţia de tineret a Partidului Comunist Român. Membrii U.T.C. erau tinerii cu vârste între 14 şi 30 de ani. Organizaţia avea două obiective majore: educarea politico-ideologică a tineretului, respectiv mobilizarea diverselor categorii de tineri la îndeplinirea planului economic de stat, inclusiv prin organizarea de acţiuni de muncă voluntar-patriotică.

Evenimentele din Decembrie 1989 au adus schimbări radicale şi în sistemul educaţional din România, perioada comunistă devenind istorie. O istorie care poate fi cunoscută inclusiv prin intermediul expoziţiilor.

Ideea realizării acestei expoziţii a pornit de la o concepţie expoziţională pusă în valoare de colegii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, care în lunile noiembrie-decembrie 2013, în holul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, au organizat expoziţia „Elev în epoca de aur”. Prin intermediul acesteia, colegii din Cluj au prezentat condiţia elevului român în ultima perioadă a lui Nicolae Ceauşescu (aşa-numita „epocă de aur”, cuprinsă între anii 1965 şi 1989), o perioadă în care copiii, începând cu vârsta preşcolară, prin intermediul organizaţiilor de masă (Şoimii Patriei, Organizaţia de Pionieri şi Uniunea Tineretului Comunist), erau îndoctrinaţi sistematic în spiritul ideologiei comuniste.

De asemenea, am pornit şi de la o constatare simplă, aceea că la două decenii şi jumătate de la evenimentele din Decembrie 1989, majoritatea tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 30 de ani nu ştiu aproape nimic despre perioada comunistă şi implicit despre organizarea învăţământul românesc în perioada respectivă.

Expoziţia „Tot înainte! Elev în România comunistă” cuprinde 2 secţiuni. În prima sală este redată atmosfera învăţământul românesc de dinainte de 1989 prin reconstituirea unei săli de clasă de ciclu primar cu tot inventarul adecvat perioadei menţionate: mobilier (tablă de lemn, catedră, bănci), planşe didactice, rechizite, manuale şcolare, reviste şi publicaţii.

În sala a II-a sunt expuse piese ce alcătuiau uniforma copiilor preşcolari, membri ai Organizaţiei Şoimii Patriei (cravata roşie şi pălăria albastră), uniforme şi însemne pioniereşti (trese, şnururi, insigne), drapele cu insignele Organizaţiei Şoimii Patriei, respectiv Organizaţiei de Pionieri, publicaţii, reviste de propagandă etc.

De asemenea, sunt expuse două „Cărţi de onoare” ale detaşamentelor de pionieri (provenite de la Şcoala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, respectiv Şcoala Gimnazială „Petre Dulfu”), în care apar consemnate numele elevilor care au făcut parte din organizaţiile de pionieri din şcolile menţionate. Mai sunt prezentate câteva albume ce fac referire la activităţile sportive şi drumeţiile organizate în vederea cunoaşterii geografiei şi istoriei naţionale (din colecţia Şcolii Gimnaziale „N. Bălcescu”). Parteneri în acest proiect expoziţional, alături de şcolile deja amintite, sunt Şcoala Gimnazială „Octavian Goga” din Baia Mare, Şcoala Gimnazială Făureşti şi Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Baia Mare.