Tortura psihica

Iosif Ivaiszuk a fost unul dintre acei tineri nevinovati care au infundat puscaria pentru ca sa se poata raporta „norma indeplinita”. La mijlocul secolului trecut, important nu erau faptele celor inchisi, ci numarul celor aruncati in inchisorile comuniste. Se intocmeau liste, se trasau directive, se organizau intreceri. Cele mai „silitoare” unitati de Securitate din tara erau premiate. O intrecere morbida care a facut zeci de mii de victime. Fostul detinut politic Iosif Ivaiszuk, originar din Nistru (Tautii Magheraus), a trecut printr-o amara si umilitoare experienta in inchisorile comuniste. Partea anchetei la Securitate este cea care l-a marcat cel mai mult. El ne-a descris in amanunt metodele folosite de comunisti pentru a-i face chiar si pe cei nevinovati sa recunoasca faptele inventate de anchetatori. «Asa ceva nu se poate uita. A fost prin 1961, aveam 18 – 19 ani. M-o bagat in puscarie nevinovat. Nu mi-o spus nimeni nimic, au venit, m-o luat si m-o dus la puscarie. „Ce-i baiu, ce ai facut?” „N-am facut nimic.” „Apoi de ce te-o adus?” „De unde sa stiu io de ce m-o adus?” „Hai, spune, ai fost in gradina la dumneata, acolo sus pa deal... ce ai facut acolo?” „Nu am facut nimic.” „Pai, spune ce ai facut.” „Nu stiu ce am facut.” Am fost la scoala, cand m-o luat si m-o dus la Securitate in Baia Mare, pe Scanteii. M-o intrebat ce cunostinte am despre armament: „Domnule, nu am nicio cunostinta.” „Hai, spune, ai fost parat, ce ai facut?” „N-am facut nimic.” Apoi m-o luat la intrebari. Securistu’ care m-o interogat. Seres Iosif o fo’. Am gandit ca poate m-a mai cruta un pic, nu m-a ancheta, ca aveam 19 ani, eram tare tanar. De unde sa stiu eu ce vor ei sa faca... am avut aici prieten, acuma e mort, l-au arestat, cand m-au dus la Securitate m-au tot intrebat: „hai, spune cum o fost...” Pana la urma o zis: „il cunosti pe Polgar Iosif din Nistru?” O fost cel mai bun prieten. El o fost arestat primul. Pe vremea aceea, o avut ceva pistol si cineva l-o parat, unu’ a lui Pipos de aici din Tauti. M-o intrebat iara ce cunostinte am despre armament. I-am spus ca nu am nicio cunostinta. Anchetatorul o iesit si, inainte de a iesi, o zis sa ma gandesc. Vine inapoi: „No te-ai gandit? Si cum o fost? Spune cum o fost”. Nu am avut ce sa spun. A iesit si au intrat doua matahale. N-o zis nimic, m-o luat la pumni. Am picat jos, m-o luat de acolo, m-o pus in scaun si o iesit afara. Anchetatorul o venit inapoi. Tot am fo’ frecat la buza, cum m-au lovit. Apoi s-o uitat la mine: „Ce ai patit?” Am vazut ca se face ca nu stie. Am zis ca am picat jos si m-am lovit. „No, de ce nu grijesti? Ai grija, ca aici se mai intampla.” Apoi m-am gandit ca avea dreptate, trebuia sa ai grija ca acolo nu stiai cand vii si cand ajungi acasa...», ne relateaza Ivaiszuk. A cedat psihic Vazand ca nici cu bataia nu il pot convinge pe tanar sa recunoasca, au recurs la macinarea sa psihica. In final, acesta a cedat. «Batai am mai luat, multe, nu mi-o spus nici de ce ma bat, nici de ce m-au adus. Ultima data o zis: „spune drept ce ai vorbit acolo in gradina la dumneata cu Polgar Iosif si cu Dudas? Stiu ca ati mancat si nuci.” Apoi eu am inceput sa rad: „de ce nu ati spus de la inceput ca asa ii vorba, ca spuneam imediat ca am fost cu ei.” Le-am spus ca il stiam pe Dudas si ca el dorea sa mearga in America, in alte tari unde se traieste liber si sa ma duc si eu cu el. Eu nu aveam pentru ce sa ma duc cu el pentru ca eu eram sarac, orfan de tata, aveam frati mici, mama grijea de noi cu greu, nu am avut pentru ce sa ma duc. Ca imi ajungea cat aveam. Pentru discutia asta m-o luat la Securitate. Pe mine m-o interogat de mai multe ori, noaptea. Ziua, ma scoteau afara, ma duceau iar inauntru si ma tot intrebau. Incercau sa vada daca spun aceeasi poveste. Zice anchetatorul: „da-l dracului, no spune cum o fost atuncea, ai vrut sa meri sau n-ai vrut sa meri?” „Domnule, nu am vrut sa merg!” Dupa atata intrebat, m-am ambalat un pic, am dat un pumn in masa: „scrieti acolo ca am vrut sa ma duc si am terminat discutia!” „Ioi, ce frumos ai stiut sa spui”. O trecut acolo nu stiu ce. In ziua aceea o fost ultima bataie», ne relateaza Ivaiszuk. Odata „recunoscuta” fapta, bataia devenea inutila. Anchetatorii isi puteau bifa inca o „realizare” in condica. «Apoi, m-o bagat la ingrasat, ca nu trebuia sa fiu asa slab pe cand ma duceau la Tribunal. Doua saptamani mi-o dat mancare multa, nu am stiut de ce imi da atata. Apoi m-o dus la Tribunal. Acolo l-am vazut pe Dudas... era batut rau. La proces, s-o ridicat si o zis, „domnu’ judecator, va rog sa ma iertati ca am fost obraznic, nu am fost batut”. Numa’ asa m-o pus sa zic astia. Da’ o fost batut pentru ca acolo nu puteai sta la Securitate fara sa te bata. O facut proces, la Baia Mare, doua zile o tinut procesul. O venit de la tribunalul Cluj. Seres o zis ca eu am vrut sa strang armele de la Ocolul Silvic si sa le impart la gasca. M-o condamnat la 6 ani temnita grea pentru nedenuntare. Dupa ce m-o condamnat, m-o dus la Satu Mare”, isi aminteste fostul detinut politic. Pe mana „caraliilor” In Penitenciarul din Satu Mare, Ivaiszuk a stat 4 luni, dupa care a fost dus la Jilava. O inchisoare care i-a ramas in memorie sub forma unui labirint. Atat la propriu, cat si la figurat. «La Jilava, m-o scos la curatenie pe coridor. Era in forma de zig-zag. M-o dus caraliii la curatenie apoi m-am uitat inauntru, intr-o celula, pe vizeta... erau niste oameni acolo... fereasca Dumnezeu! Slabi... cu camasa alba pe ei, unul s-a uitat la mine si s-a speriat. Daca ma vedea caraliul cela ca ma uit, ma abtiguia un pic. Acolo nu m-o mai batut, dar pe altii i-am auzit. Afara nu se auzea, dar cine o fost acolo numai auzea: „tulvai” si auzeai cum da. De la Jilava m-o dus in Delta Dunarii. Acolo o fost cumva mai bine, adica, Doamne feri de binele cela!, da’ pentru noi o fost mai bine pentru ca am scapat de batai. Acolo, cum am fost mai tanar, eram buiac cu colegii. Ne jucam de-a luptele pe camp. In doua ore, cat era masa, faceam tot felul de figuri, caraliii se uitau la noi. Caraliul zicea: „mai, o ora v-am lasat sa stati si ati stat mai mult”. Ceilalti colegi puscariasi ne-o lasat sa stam la luptele alea, pentru ca in timpul ala ei s-o hodinit. Apoi s-o bagat la malai si o tras tare. La un pichet de lucru eram cate 3-400 de detinuti. Aveam dormitoare facute afara, pe camp, langa Dunare. Acolo, cum stateam, nu aveam ce ascunde. Ne chema cateodata la corvoada, venea si zicea: „no, cine vre sa vie, am nevoie de 4 baieti?”. Io m-am prezentat totdeauna duminica, noaptea, sa treaca vremea. Mergeam, acolo era sala mare, magazia plina de sobolani, aranjam sa fie pe stive, sa nu ajunga sobolanii la mancare si apoi luam cate un patrat de slanina, faceam gaura si legam pe spate. Cand intram in colonie, caraliii ne controlau, dar nu puneau mana pe spate. Stiau ca nu puteam fura nimic. Cand intram in colonie ma intrebau ceilalti: „de unde ai?” „Am furat de acolo.” „Da cum nu te-o prins?”, sa tot mirau ei. Daca ma prindea... primeam bataie, da’ cu aia eram obisnuit», ne spune Iosif Ivaiszuk. El a fost eliberat in 1964, o data cu decretul emis de Gheorghe Gheorgiu Dej. Poreclele anchetatorilor „Cand am iesit, as fi asteptat sa zica ceva, sa imi propuna sa semnez cu ei, sa le pot spune vreo doua... Cand am venit acasa, primul lucru am vrut sa ma duc sa ma intalnesc cu Seres si m-am dus acolo, am fost civil. Nu o vrut sa imi spuna unde sta. Securistii i-am botezat noi, ca nu stiam cum ii cheama... unu era Stalin, ca asa avea mustata ca a lui, unu era Moldoveanu, ca asa vorbea, unu era Ochila, ca se tot uita pe vizeta. Nu m-o mai urmarit, da’ p-aci, prin Nistru, o mai fost vreo doi – trei turnatori”. – Iosif Ivaiszuk Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro