Topirea zăpezii - János Krizsán

Datand din perioada interbelica, lucrarea de fata aduce in discutie tematica preponderent exploatata la Baia Mare, cea a peisajului.

Specificitatile locale ale peisajului baimarean de periferie  sunt sugerate de ridicarea in treimea superioara a liniei orizontului, autorul subliniind astfel prezenta reliefului colinar din jurul orasului.

Intre cer si pamant, prezenta locuintei din varful dealului, imprejmuita de siluetele livide ale copacilor, inconjurata si dominata de materia in schimbare a naturii, ne evoca fragilitatea si efemeritatea fiintei unane.

Cel mai schimbator element, apa, in toate starile sale de agregare, o regasim in ambele registre, ca pe un liant fluid intre cer si pamant. Brunurile grele ale ale pamantului contrasteaza dramatic cu alburile neimaculate ale zapezii pe cale sa se topeasca. Albastrul cerului isi gaseste rapel in albastrul zapezii din prim-plan, la fel cum, albul zapezii il regasim in norii din registrul superior, ca si cand un dialog permanent ar orchestra intregul spatiu plastic.

Nici un contur precis nu incremeneste zamislirile norilor, sau ale zapezii pe cale sa se topeasca. Tusa fluenta reda materia in perpetua sa miscare si transformare (zapada se topeste, din starea sa solida, se transforma in apa care intra in pamant sau se ridica pe cerul care freamata sub vibratia tusei artistului). O savanta si delicata sonoritate captiveaza atentia in finele contraste ale zapezii: rozurile se contrapun reflexelor albastre, verzi sau violacee.

Dialogul dinamic al diagonalelor, tusa fragmentata, dar sigura si viguroasa, dominanta cromatica rece, dincolo de structurarea savanta a spatiului plastic ne impartasesc o viziune dramatica a lui János Krizsán asupra naturii care isi manifesta puterea dominatoare asupra vietii, reverberand asupra sentimentelor umane.

Puternica diagonala ascendenta a drumului care brazdeaza pamantul ne sugereaza avantul pe care omul si-l asuma in urcusul sau spre casa. Diagonala este insa contracarata de drumul serpuit si de diagonala usor descendenta a liniei orizontului.

O puternica perspectiva ne conduce spre interiorul tabloului prin ingustarea drumului. Un piedestal trapezoidal, pe care albul zapezii il deseneaza, accentueaza perspectiva si plaseaza casa in varful sau.

Casa devine punct de interes si prin plasarea savanta rezultata de  aplicarea lectiei renasterii legata de virtutile sectiunii de aur.

De asemenea, marginita de verticalele siluetelor copacilor din vecinatate, este singura zona pictata cu precizie dupa rectangularitati geometrice.

In mijlocul naturii, si dominat de aceasta, omul este martorul neputincios al prefacerilor ciclice ale naturii, ale schimbarilor universului.

Dr. Dorel Topan, consultant artistic