Tomograful lui Sabin / Zana mica, fericirea

Vremurile sunt grele, dar au fost si altadata asa, chiar mult, mult mai grele. Noi trebuie sa ne pastram atat masura faptelor, cat si libertatea si speranta. Eu, de exemplu, nu cred in avere, nu cred in puterea absoluta, nu cred in masinile 4x4, nu cred in atingerea scopului cu ORICE pret… Cred, insa, ca trebuie sa facem BINE neconditionat, fara a astepta osanale sau cununa de lauri si mai cred ca ceea ce fac eu ii afecteaza pe cei din jur, asa ca incerc sa fiu cat mai responsabil si sper ca si altii sa fie la fel. Cred in frumos si vreau sincer sa o vad cat mai des pe zana cea mica a fericirii, pentru ca atunci ma simt intreg, pot sa zambesc, pot sa fac aproape orice, pot chiar sa zbor. Am simtit de mult ca asa ceva trebuie sa meriti pentru ca nimic nu vine de la sine si e nevoie sa construiesti temeinic si drept, curat si limpede, fara cotloane intunecate in care sa ai ascunse, pentru orice eventualitate, capcane ascutite pentru altii, dar cu care sa ranesti si zana cu ochii luminosi, cu aripi de curcubeu, alungand-o departe, pentru ca fericirea nu sta langa minciuna si tradare. Si chiar daca uneori te face sa suferi pentru a te bucura de ea, macar e suferinta ta si nu a altora, iar daca o doresti cu adevarat, merita oricand, orice sacrificiu. Poti sa o ranesti foarte usor si ignorand-o, maculandu-i aripile cu murdaria atotputernicei visceralitati cotidiene, punand-o sa mature in loc sa-i asculti cantecelul soptit, in loc sa-i admiri frumusetea zborului... Poate ca nu e chiar asa de bine sa ne lasam dominati total de concretetea cruda a existentei, poate ca ar trebui sa visam frumos pentru a ne pastra sufletele curate si calde ...Cred ca atunci, zana fiecaruia va veni de bunavoie mai aproape, luminandu-ne calea catre adevaratul rost al unei irepetabile existente. Sabin Nemes BOTA