Tomograful lui Sabin / Xanax

„…România a ajuns o fantomă zdrenţuită a ceea ce era în 1989. Azi, multe dintre cugetările înaintaşilor îşi demonstrează încă valabilitatea: „Din Banat până la Iaşi/ Se resimte lipsa sării,/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării!” (Păstorel Teodoreanu). Ocnaşii postdecembrişti de la cârma Ţării au trimis-o pe Maica România la periferia Uniunii Europene, slugă-santinelă la graniţa conglomeratului european, confirmând, o dată în plus, şi cuvintele lui Mircea Eliade: „Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”…

Clasa politică din perioada post-decembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din întreaga istorie a poporului român… a ridicat incompetenţa, lăcomia şi aroganţa la culmi fără precedent.

Pasivitatea de până mai ieri a românilor a făcut-o să creadă că totul ii este permis, că românii pot fi batjocoriţi, umiliţi, călcaţi în picioare. În România, ciolanul este ţinut cu ghearele şi cu dinţii…Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător care, dacă ştie că nu are a se teme de nimic, jefuieşte în continuare?... Românii s-au comportat ca nişte oi, care s-au lăsat tunse şi mulse, fără să scoată un behăit şi atunci, „păstorii” lor, îmbrăcaţi în costume Armani şi rochii Gucci, au fost siguri că, oricâte abuzuri ar săvârşi, impunitatea le va fi asigurată…Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut, indiferent de partid, niciun proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască, aşa că s-a repezit asupra României. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în ceva mai mult de două decenii. Dar această clasă politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani (iar spiritul civic se naşte la oraş!), o turmă care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nicio tresărire de revoltă sau de demnitate... Ăsta este marele nostru blestem: suntem o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee”.

Ion Măldărescu