Tomograful lui Sabin / Voua

E martie, vine, vine primavara, daca nu inca in termometre, se simte cu siguranta in nelinistea personala. Totul freamata altfel, de parca niste fermenti magici ar agita lucrurile din jur, pana si timpul se scurge altfel. Poate si de aceea femeile, mai mult decat de obicei, capata o pondere aparte in existenta noastra de barbati, care se simt responsabili de soarta lumii, de bunastarea acesteia, de pacea mondiala, de mersul soarelui pe cer, de scurtat fitilul lampii si de verificat permeabilitatea gaurii macaroanelor... Mame, bunice, surori, sotii, iubite, fiice, prietene, colege sunt atrase, mai mult sau mai putin formal, spre centrul atentiei noastre. Unii sunt sinceri, altii vor sa se simta cu constiinta impacata, altii incearca sa isi spele pacatele, altii incearca pur si simplu „marea cu degetul“ poate, poate... Cred ca in intelepciunea lor, femeile ne lasa sa ne jucam rolul in circul social, unii mai credibili, altii mai naivi, dar aproape toti acceptati sau acceptabili. De cand fiinta primordiala a fost injumatatita se pare ca soarta noastra este dirijata mai mult sau mai putin constient de cautarea perechii, iar dupa gasirea acesteia, daca este cea adevarata, e simplu, dar daca nelinistea persista treburile se complica. Nu am inteles niciodata utilitatea hainelor sau cosmeticelor „unisex”. Nu cred in ele. Nu poate fi nimic mai frumos decat sa te bucuri ca esti barbat pentru EA sau ca esti femeie pentru EL, cred ca asta conteaza cu adevarat si ca acesta este motorul vietii. Iar daca noi, cei apasati de atatea poveri existentiale, riscam mereu sa uitam de femeile datorita carora si pentru care suntem barbati, o binecuvantata traditie ne trage de maneca la fiecare inceput de martie. Tot pentru binele nostru. Sabin Nemes BOTA