Tomograful lui Sabin / Vorbe

Media are o forţă imensă de influenţare a consumatorului de informaţie, lucru  valabil atât în domeniul comercial, cât şi în cel al vieţii sociale şi politice. Mai mult decât atât, tehnicile din domeniul comercial au fost deja de mult extrapolate astfel încât un politician va fi azi prezentat publicului cu aceleaşi metode utilizate în lansarea unei mărci noi de deodorant sau mezeluri. Principalele funcţii ale comunicării sunt: informarea directă, interpretarea şi explicitarea informaţiei furnizate, instruirea şi culturalizarea, creşterea coeziunii sociale, divertismentul, pe lângă acestea existând multe altele.

Comunicarea permite transmiterea de emoţii, poate deveni poetică, retorică, poate fi sinceră sau mincinoasă... Ziarele, revistele, radioul, televiziunea şi netul sunt canale care, prin materialele difuzate, pretind că sunt chemate să satisfacă o nevoie devenită fundamentală a omului modern: informarea, ele realizând  însă mult mai mult: influenţează, orientează, dirijează, persuadează, manipulează opinia publică, interesele şi motivaţiile oamenilor, conştiinţele, chiar dincolo de propria voinţă. Mass-media poate, prin instrumentele specifice, chiar să distrugă discernământul, poate declanşa instalarea apatiei maligne, poate submina semnificativ voinţa de a înţelege şi de a reacţiona, exact ca un narcotic drastic. În cazul comentariilor sau al editorialelor contează foarte mult începutul şi finalul mesajului.

Experimentele psihologice au arătat că oamenii îşi creează o imagine pozitivă despre o persoană dacă acesteia îi sunt enumerate mai întâi calităţile şi abia în final defectele, care trebuie menţionate obligatoriu deoarece ar fi chiar suspect dacă nu ar exista şi defecte, conform unei prejudecăţi perceptive, fenomen bazat pe tendinţa noastră instinctivă, subconştientă, de a vedea o ierarhie acolo unde este doar o simplă enumerare. Toate „eforturile”  de instruire şi / sau culturalizare, mai mult clamate, au o semnificativă componentă subliminală, persuasivă, promovând aşa-zise valori şi modele comportamentale asociate paradigmelor culturale şi sociale „la modă”, dar, în mod paradoxal, contribuind într-o oarecare măsură şi la stabilitatea societăţii.