TOMOGRAFUL LUI SABIN / Un drum

Cred ca s-au folosit multe tone de hartie pentru a scrie despre fericire. Cautand zilele acestea printre cartile mele cele multe, multe si dragi, mi-au cazut ochii pe „Jurnalul fericirii” al Calugarului Nicolae, pe care sper ca multi dintre voi ati avut inspiratia sa il cititi. Nu am de gand sa scriu si eu despre fericire, ar fi o dovada de trufie nelalocul ei din partea unui om care are alte treburi de implinit in lumea asta, dar as vrea sa va spun cate ceva din ceea ce mi-a ramas in minte dupa tot ce am citit despre acest subiect. Se pare ca in viata asta, care seamana cu spatiul nostru mioritic plin de dealuri si vai, de urlete si taceri, de zboruri si prabusiri, oamenii nu primesc numai ce isi doresc, dar sigur primesc ce merita si, poate de aceea, pentru fiecare dintre noi, gasirea drumului catre fericire este o lupta necontenita. Majoritatea nu prea se descurca si tot schimba directia poate, poate… altii, mai tenace, isi cauta calea toata viata, fara abatere, dar si fara a insemna neaparat ca vor izbandi. Prea multi insa se opresc pur si simplu la fiecare 10 pasi sa planga ca nu au noroc. Suntem direct raspunzatori pentru ceea ce traim, fiecare pe drumul sau, si cred ca noi singuri trebuie sa avem curajul sau nebunia sa ni-l alegem, oricum ar fi el, pentru ca nu poate fi nimic mai trist decat sa-i lasam pe altii sa ia decizii pentru viata noastra. Pe langa toate astea, ca si cum nu ar fi destule, mai este si glasul inimii, mai puternic decat orice altceva si, daca ea va vrea sa ne fie busola… atunci asa va fi. Iar daca drumul acesta spre zana cea mica este luminat si presarat cu zambete, daca avem norocul sa nu il parcurgem singuri, inseamna ca traim asa cum ne-am dorit, ca am castigat lupta cea mare cu noi insine. Sabin Nemes BOTA