Tomograful lui Sabin / Tribulaţii 22:22

În urmă cu mai mulţi ani, nişte prieteni au insistat să mă înscriu şi eu în clubul lor de scrabble, bune maniere, dicţie, elocinţă până la elucubraţie (ăsta ultimul este un cuvânt auzit de la un Berkshire sadea), discurs, declamaţie fără auscultaţie, avioane fără frontiere şi viaţă fără de moarte...

Profilul asumat era însă unul mult mai complex, dar nu ştiam atunci. Am găsit de toate, de la putere până la adevăr, de la întuneric până la lumină, de la împărat până la proletar, de la Ana până la Caiafa, de la Cuza până la Vodă, de la pur până la simplu, de la caffe până la frapee, de la rog până la vaiv...

De-a lungul vieţii am căzut de prea multe ori în păcatul certitudinii şi am pledat pentru evenimente sau persoane pe care nu le cunoşteam suficient şi la care am înlocuit lipsa de informaţii certe cu aşteptările şi dorinţele mele. Aşa am făcut şi aici şi am greşit absolut de fiecare dată, dar cu toate acestea, constat şi azi că nu m-am lecuit. Până de curând eram sigur că la noi au supravieţuit doar două rase de suine: Bazna şi mangaliţa, uitând de umilii stocli, albii de Banat şi de Ruşeţu, de pet-urile vietnameze, dar, mai ales, de „greii” Landrace, Duroc, Pietrain...

Aş putea să vă ţin o mică disertaţie despre subiect, deoarece m-am confruntat tot mai adesea cu el, inclusiv la club, mai ales după ce ne-am afiliat la federaţie. Am crezut că voi putea merge şi eu în deplasări sau schimburi de experienţă, dar am picat două teste importante: la audiometrie s-a constatat că există o plajă de frecvenţe sonore obligatorii, pe care eu nu le percep, iar la proba vestimentară nu am ştiut diferenţa între ţinuta casual şi cea smart casual. Mai mult decât atât, pasiunea mea pentru încălţămintea velur nu îmi permite să folosesc crema de pantofi recomandată. Aşa că, acum voi sta frumos acasă şi voi mânca mămăligă clădită şi dovlecel pane cu mujdei şi roşii, împreună cu cei asemeni mie. Zis şi făcut!