Tomograful lui Sabin / Sublimare

Nu va fie teama, nu vreau sa vorbesc despre naftalina desi poate ca o cura nationala nu ne-ar strica si am scapa de molii…Apoi o dezinsectie, o deratizare si la urma de tot o CURATENIE MARE, cu spalat geamuri, batut covoare, facut ordine in debara si camara. Ar urma aruncarea lucrurilor inutile, spalat de rufe si apoi o binemeritata baie pentru a da jos jegul adunat dupa atata straduinta. Vise,vise...Eu ma gandeam de fapt la o altfel de sublimare, adica la ce bine ne-ar prinde sa ne dorim si apoi sa si reusim schimbarea macazului in fata marfarului nostru existential, sa ne deviem energia bruta, primitiva, excretata de egoismul nostru instinctiv spre un alambic miraculos in care sa putem obtine distilatul de altruism spiritual si comportamental de care ar putea depinde devenirea noastra comuna. Aici ar putea avea un rol extrem de important oamenii ADEVARATI, dar pentru a-i gasi ar trebui mai intai sa analizam oferta. Apoi, dupa ce am alege la inspiratie din gramada am face un “line-up” mental, ca in filme si din spatele geamului am incerca sa separam adevarata valoare de notorietate, profunzimea de gargara, sinceritatea de servilism (era cat pe aici sa folosesc alt cuvant, dar nu am stiut exact cum se ortografiaza), originalele de falsuri…pentru a ramane in final cu 2-3. Ei, de astia ar trebui fie sa scapam, fie sa-i ascultam, sa ii intrebam, sa vedem ce ne apropie si ce putem face impreuna. Cineva imi spunea ca e destul de usor sa deduci din istoria unei natii ciclicitatea unor astfel de momente de sublimare sau mai vulgar spus, cat drum pot parcurge intre doua…realimentari. Unii cu benzina, altii cu o mana de fan pentru cai, altii cu o limonada pentru biciclisti. Orice e mai bine decat singuri pe aratura. Orice. Sabin Nemes BOTA