Tomograful lui Sabin / Şi ce dacă?

Simţi că nu ai meritat palma murdară pe care ai primit-o peste gură şi mai ales peste suflet? Păi nu trebuia să fie chiar  surprinzătoare  pentru că mi s-a părut că eşti un  destul de bun cititor de caractere şi te-am văzut dibuind destul de uşor  oportuniştii, fariseii şi laşii, mai ales după ce te-ai fript de câteva ori.

Ai crezut mereu din toată inima în tot ceea ce ai spus şi ai făcut, te-ai dăruit cu toată sinceritatea, lăsând la o parte orice fel de precauţii, chiar dacă subconştientul şi prietenii adevăraţi te-au îndemnat să fii mai grijuliu. Măcar vor rămâne după tine lucruri şi fapte, gânduri şi vorbe care vor putea fi judecate de oricine va da peste ele.

Când  ai simţit că eşti şi tu împins spre rolul de paiaţă într-o operetă  de bâlci te-ai revoltat, dar ai găsit mereu resurse pentru a te întoarce la rădăcini fără a bănui vreo clipă că şi acolo ar putea fi gângănii otrăvitoare, mişunând în inevitabilul bălegar. Ştiu că nu ai cerut niciodată nimic şi ai ajutat întotdeauna cu tot ceea ce ţi-a stat la îndemână, din toate puterile, dar acum am văzut că nu mai poţi şi nu mai vrei să fii părtaş la acest circ cabotin orchestrat de personaje de panoptic, din eterna postură  de spectator la galerie deoarece partitura e deja scrisă, actorii sunt cunoscuţi, iar locurile cele mai bune sunt rezervate...

Te-am văzut  trecând de prea multe ori prin aşa ceva, tolerând nemeritate umilinţe, iar acum, ştiu că nu mai vrei. Te vei vindeca, te vei spăla de murdărie şi vei fi tot tu, cel care de atâţia ani se vede în oglindă la fel drept şi fără motive de ruşine, e drept că tot mai singur şi mai dezamăgit. Ştiu că şi ţie ţi-a fost extrem de greu să accepţi felul în care s-a practicat şi a funcţionat spălarea creierelor unor oameni de mare valoare şi certă integritate, dar...

ASTA ESTE, suntem oameni şi scopul scuză mijloacele. Ai acceptat că eşti  un simplu trecător prin vieţile celor din jurul tău dar ai crezut totuşi că ai putea lăsa o urmă după tine, ai dorit ca munca şi dăruirea ta să conteze. Te-ai luptat din toate puterile cu tot ceea ce ai considerat incorect şi injust, chiar şi atunci când ai fost singur deoarece, la fel ca Steinhardt, ţi-ai mărturisit de nenumărate ori convingerea că cine se complace, devine părtaş, postură incompatibilă cu felul în care ai înţeles  să îţi duci viaţa.

Ai dorit mereu ieşirea din tenebre, în lumină şi ordine, reperele de armonie universală şi ai muncit ani mulţi mânat de acest crez. În ultimă instanţă, lucrurile sunt simple: fie nu eşti la locul tău şi atunci trebuie să pleci pentru a nu strica niciun plan, dar dacă eşti la locul tău...