Tomograful lui Sabin / Şef , şefuţ...

Abilitatea de a conduce este, în esenţă, un proces de influenţă socială în care o persoană sau un grup structurat captează susţinerea altora pentru atingerea unui obiectiv comun. Teoreticienii afirmă că, dintr-o perspectivă europeană non academică, este acceptat faptul că scopul final poate să nu fie unul comunitar, ci doar beneficiul personal, conform unei abordări din spectrul holistic, datorată fie unei puteri fizice superioare, fie datorită necesităţii de a exhiba putere şi a-i controla pe alţii prin forţă, dorinţa de a genera teamă sau chiar dorinţa, oarecum masochistă a membrilor grupului de a „simţi” că au un protector  puternic.

Se generează, prin oricare din aceste mecanisme, energii mentale superioare, forţe motivaţionale puternice care se răsfrâng asupra modului de relaţionare şi mai ales de acţiune, cu dispariţia sentimentelor de teamă, generarea de curaj şi determinare, creşterea abilităţilor  de a manageria problemele, atât la nivel macro, cât particular, de fineţe. Este vorba apoi şi de interacţiune situaţională, comportamentală şi afectivă, de utilizarea forţei de convingere şi persuasiune, până la manipulare, este nevoie de viziune, fie aceasta exprimată clar sau disimulat, inteligenţă cât mai multă, chiar dacă este lipsită de moralitate.Conceptul de lider îşi are rădăcinile în caracteristicile şi atributele unui anume individ, acceptând faptul că nu toţi cei cu calităţi de lideri ajung sau sunt acceptaţi ca şi conducători.

Nu e locul şi nici cazul să detaliez aici rolul şi locul eredităţii, al zestrei genetice, al educaţiei şi multe altele în naşterea unui potenţial lider. Nu e cazul să detaliez aici că un lider într-o anumită situaţie, poate fi lamentabil într-o alta. Chiar dacă liderii au, în mod generic, calităţi comune: inteligenţă, adaptabilitate, conştiinţă, abilităţi de comunicare, eficienţă şi eficacitate în soluţionarea problemelor... nu au acoperire universală, deci ei sunt oarecum specializaţi, abilităţile lor se validează exclusiv într-un domeniu particular, într-un anume context social şi într-un anume moment istoric.

Arhetipul liderului este de fapt extrem de inconsistent în timp şi în funcţie de areal. Există aşa-zişi lideri lipsiţi de oricare din abilităţile teoretic cerute, dar care s-au căţărat sau au fost aruncaţi în poziţii de decizie, într-un rol de paiaţe manipulate.Taxonomia comportamentală în leadership a făcut obiectul a numeroase studii care au ajuns la concluzia că încrederea în sine şi personalitatea puternică au un rol determinant în validare, fie aceasta reală sau formală.