Tomograful lui Sabin / De 1 Mai

„...Expunerea la civilizaţia occidentală şi contactul cu o altă etică a muncii a modificat imaginea de sine a românilor: un sondaj Pro-Democraţia / CCSB, din septembrie 2010, situa la 37% procentul românilor care credeau că printre principalele lor însuşiri este hărnicia, faţă de 46% în 2002.

Nu om fi noi campionii Europei la muncă, dar, în acelaşi timp, nu putem să ne prefacem că nu vedem că de ani de zile în topul problemelor ţării se situează lipsa locurilor de muncă. Că românii ar vrea să muncească, dar nu au unde. Mă uit pe datele agregate din 2005-2008 de pe World Values Survey, la atitudinea faţă de muncă a românilor prin comparaţie cu cea a cetăţenilor din SUA.

Pentru 54,9% dintre români, faţă de doar 32,6% americani, munca este foarte importantă. 62,4 % dintre români  sunt de acord sau foarte de acord cu afirmaţia că este umilitor să primeşti bani fără să fi muncit pentru ei, faţă de doar 43,2% dintre americani; 83% dintre români, faţă de 55.5% dintre americani, sunt foarte de acord sau de acord că cine nu munceşte se transformă în leneş; 70% dintre români consideră că munca e o datorie faţă de societate, faţă de 55.2% americani. Nu, datele World Values Survey nu pot fi bănuite că ar fi făcute de vreun institut de sondaje ostil, iar despre americani nu se poate spune că sunt „stricaţi” de un sistem social excesiv de generos. O să mi se spună că românii mint în sondaje.

Dar atunci cum se explică că avem cea mai înaltă rată a mobilităţii forţei de muncă din Europa? Din cauză că suntem leneşi muncim pentru salarii de mizerie, ceea ce face să avem un procent copleşitor, de 17,7% – cel mai înalt din Europa, unde media este de 8,6% – de ceea ce se cheamă „working poor”, adică angajaţi ale căror venituri se situează sub pragul de sărăcie admis?”