Tomograful lui Sabin / Punctul albastru

În data de 14 februarie 1990, la sugestia lui Carl Sagan, inginerii responsabili cu zborul lui Voyager 1 au întors nava pentru a arunca, de la 6,4 miliarde de km o ultimă privire spre planeta mamă. Pământul apărea în imaginea blurată de soarele prea apropiat ca un mic punct luminos de 0.12 pixeli mărime. Spunea Sagan: „Uitaţi-vă încă odată la punctul acesta. Este AICI, este ACASÃ, suntem NOI. Pe el sunt toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi ştiţi, toţi cei despre care aţi auzit, fiecare fiinţă omenească care şi-a trăit viaţa.

Este amalgamul bucuriilor şi suferinţelor noastre, mii de religii, ideologii şi doctrine economice, toţi eroii şi laşii, toţi creatorii şi distrugătorii de civilizaţii, fiecare rege şi fiecare plebeu, fiecare pereche de îndrăgostiţi, fiecare mamă şi fiecare tată, copii plini de speranţe şi vise, inventatori şi exploratori, fiecare exemplu de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „lider suprem”, fiecare sfânt şi fiecare păcătos din istoria speciei noastre a trăit aici, pe această fărâmă de praf suspendată în lumina soarelui. Gândiţi-vă la râurile de sânge vărsate de toţi acei care au reuşit să devină vremelnici stăpâni ai unui crâmpei de punct, gândiţi-vă la neînţelegerile pline de ură şi dorinţă pătimaşă de a ucide. Infatuarea noastră, iluzia că avem o poziţie privilegiată în Univers sunt sfidate de acest mic punct palid de lumină. Pământul este o licărire singuratică în atotcuprinzătorul întuneric cosmic, iar în toată această nemărginire nu există nici o speranţă că de ALTUNDEVA ne va veni un ajutor pentru a ne salva de noi înşine...Pentru mine este evidentă responsabilitatea pe care o avem unii faţă de alţii şi toţi împreună pentru a avea grijă de micuţul punct albastru, singura casă pe care o vom cunoaşte vreodată.