Tomograful lui Sabin / Comoditate

Omul şi-a folosit întotdeauna mintea pentru a inventa lucruri care să-i facă viaţa mai uşoară. Ştiaţi că bumerangurile sunt cel puţin de 2 feluri? Toate se aruncă, dar numai unele se întorc. Au fost găsite peste tot în lume, unele vechi de peste 10.000 de ani, din Europa până în nordul Africii, în Asia, America şi mai ales Australia. Au fost găsite adevărate colecţii în mormintele unor faraoni.

Oricum, unealta este extrem de ingenioasă, mai ales exemplarele care se întorc, deşi circulă istorii că au existat nefericiţi care au încercat chiar să se sinucidă de disperare pentru că nu reuşeau să scape de bumerangul cel vechi pentru a se bucura de cel nou. Totuşi, această nevroză este mai apropiată de omul modern deoarece în epoca de piatră eram prea preocupaţi pentru a supravieţui şi nu aveam timp de fiţe cum ar fi un bumerang mai nou şi mai împodobit. Unul ajungea, iar dacă mai era şi un braţ priceput care să îl arunce, problema era rezolvată. Cred că, la bun început, erau folosite cele care nu se întorceau, dar permiteau lovirea cu acurateţe a vânatului sau a duşmanului. Abia după ce am avut timp să ne jucăm, l-am inventat pe celălalt.

Ce mi-a venit? Am citit la sfârşitul unui film crâncen, aşa cum numai filmele inspirate din realitate pot să fie, vorbele lui Burke: „pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic” şi de atunci nu îmi ies din minte. Părintele Nicolae spunea şi el acelaşi lucru folosind însă alte cuvinte… De aici până la Jung este doar un pas. Roata timpului se învârte, istoria se repetă şi noi nu învăţăm mai nimic, niciodată. Suntem leneşi? Suntem laşi? Nu ştiu... sau dacă suntem, nu intră toţi în categoria asta. Mai degrabă suntem ca brazii… poate nu atât de înalţi, dar la fel de vioi şi cu pieptul cămăşii umed...