Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Tomograful lui Sabin / Rost
În 1971 apărea un LP iar cu câteva săptămâni mai târziu şi un film de desene animate având acelaşi subiect, intitulate ambele „The Point”. Muzica şi textele îi aparţin lui Harry Nilsson care, a recunoscut că ideile i-au venit în timp ce se afla sub influenţa LSD şi avea impresia că tot ce îl înconjura avea vârfuri ascuţite.
În limba engleză point înseamnă şi vârf şi rost şi scop. Pe scurt, într-o ţară unde toţi oamenii şi toate lucrurile aveau un „point” adică un ţugui/ rost, se naşte Oblio, un băieţel cu capul rotund care, deşi reuşeşte cu ajutorul câinelui său Arrow (Săgeată) să se adapteze perfect unei lumi... ţuguiate, ajunge, fără vină, să fie ostracizat în pădurea fără rost, unde întâlneşte tot felul de personaje bizare, inclusiv un om „indicator” capabil să te trimită simultan în toate direcţiile.
Muzica extraordinară, textele extraordinare. Am văzut filmul la TV în 1972 deşi erau alte vremuri. Atunci am gustat mai ales muzica şi povestea dar, pe măsură ce au trecut anii, revăzând filmul de zeci de ori, am descoperit noi şi noi înţelesuri, mai mult sau mai puţin subtile, gravitând în jurul acestei parabole a libertăţii într-o lume a conformismului.
Am revăzut în aceste zile şi CBGB, un film cu Alan Rickman lansat în 2013, în care mi s-a părut că găsesc acelaşi mesaj: chiar dacă nu ne place să acceptăm, există oameni care gândesc altfel şi care vor să facă lucrurile altfel, indiferent de riscuri şi fără a se gândi foarte mult la cei din jur sau la consecinţe.
Unii îi etichetează ca rebeli, alţii ca dezadaptaţi până la psihopaţi / sociopaţi... Nu ştiu cum s-ar fi scris istoria acestui mod de comportament dacă vremurile nu ar fi fost influenţate atât de mult de consumerism dar nici nu mai contează. Pentru mine a fost încă o lecţie că orice regulă este făcută pentru a fi încălcată, că liberul arbitru funcţionează în grade extrem de variate şi că, în ultimă instanţă, nu trebuie să ne intereseze deloc ce părere au alţii despre acţiunile noastre deoarece trăim doar o singură dată iar timpul nu e foarte lung până la marele final, oricare ar fi acesta.
Aşadar, TOT ceea ce se întâmplă în jur este normalitatea. Rămâne doar să ne facem curaj şi să încercăm şi noi o excursie în pădurea fără rost, în loc să scoatem apa din barcă.