Tomograful lui Sabin / Respect

Nu vreau să dau nicio definiţie, nu vreau să-l clasific. El se învaţă, se educă, se practică, este perceput...Trebuie însă căutat repede, deoarece în multe medii sociale nu se mai întâlneşte aproape deloc. Îl mai simţi, sporadic, însoţind unii vârstnici, foarte puţini adulţi şi din fericire încă destui copii. Nu mă gândesc doar la respectul manifestat faţă de alţii, ci la acela pur, structural, legat de esenţa posesorului şi care se regăseşte în atitudinea faţă de TOT ceea ce avem în jur: fiinţe, obiecte, instituţii, reguli scrise şi nescrise, manifestări ale sentimentelor şi sensibilităţii umane…

Acum mă voi referi la respect strict din perspectiva relaţiilor interumane. Părerile faţă de respect, ca DREPT, dar şi ca OBLIGAŢIE sunt extrem de variate şi depind în mare măsură de personalitate şi educaţie, chiar dacă la educaţie nu cred că trebuie să ne gândim exclusiv ca şcoli şi diplome, ci şi la adevărata şcoală a vieţii, toate stând la baza RESPECTULUI FAŢĂ DE SINE, la rândul său cheie a devenirii umane, secret al libertăţii şi creativităţii. „Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi aproapele, ajută-l, respectându-i demnitatea!”, „.Respectul se simte bine cu ONOAREA, nu are absolut nicio treabă cu ORGOLIUL, este în antiteză cu FRICA, LAŞITATEA, MINCIUNA, UITAREA...”.

Nume mari ale culturii umane au fost preocupate de subiect, unii spuneau că respectul de sine este cheia succesului, alţii credeau că respectul poate fi impus doar cu forţa, prin teamă, alţii credeau şi afirmau exact opusul. Sunt tot mai mulţi cei ce nu mai au nevoie de stima şi respectul nostru, deci se naşte întrebarea: respectul este necondiţionat ca cerere şi ofertă?

Se pare că A PRIMI RESPECT este o necesitate, dar reciprocitatea poate fi opţională. Ne mai rămân compromisul, indiferenţa şi dispreţul. Avem de unde alege.