Tomograful lui Sabin / Patriotism

...„Dacă pe seama unui neam ar fi să punem toate calităţile bune şi toate defectele pe care le prezintă acei care îl constituie, şi nu numai acei din prezent, ci şi acei din trecut, căci drept este că toţi aceştia constituie laolaltă un neam, atunci sufletul neamului nostru ar fi cel mai variat mozaic din câte se pot imagina. Nu este calitate bună care să nu fi împodobit vreodată sufletul unui român, precum nu este defect care să nu fi fost sau să nu fie, când şi când, în acelaşi suflet: totalizarea calităţilor şi defectelor ar fi o împieticărire fără sfârşit. Dar sufletul unui neam nu este o simplă totalizare de peticării sufleteşti, ci este el însuşi o unitate care trăieşte de sine prin armonia funcţiunilor sale, întocmai cum trăieşte şi sufletul fiecărui individ în parte. Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantă din sufletele românilor care au trăit şi trăiesc; el îşi are firea sa proprie, pe care o putem explica din sufletele românilor, dar pe care nu o putem confunda cu firea vreunuia dintre aceştia. El este în fiecare din noi, şi cu toate acestea, este în afară de noi: noi îi împrumutăm viaţa organică, el ne dă continuitatea şi durata istorică; el este chipul în care ne întrupăm pentru ochii altor neamuri.

Cum însă să deosebim şi să caracterizăm un aşa suflet, care este în noi şi totuşi trăieşte în afară de noi? Pe vecinul de lângă tine îl vezi şi îl judeci după faptele sale şi totuşi este aşa de greu să ştii ce suflet are! Este crud şi merge la biserică; este mincinos şi pe buzele lui numai legea şi adevărul! Adeseori o viaţă întreagă trăieşti cu el alături şi tot nu ajungi să-l cunoşti sufleteşte! Dar să mai cunoşti sufletul unui neam întreg, din care tu însuţi faci parte! Cum ai să te ridici peste amărăciunile tale personale pentru a vedea şi calităţi în afară de defecte? Cum ai să te ridici peste amorul propriu, pentru a vedea şi defecte în afară de calităţi?” ...

Constantin Rădulescu Motru, 21 februarie 1910, cuvântare la Ateneul român