Tomograful lui Sabin / Pac, pac!

În 17 ianuarie 1944 vedea  lumina tiparului, undeva, departe, Manualul nr. 3  de Sabotaje uzuale de campanie. Acesta avea ca motto următoarea aserţiune: stupizenia deliberată este contrară naturii umane sau, mai pe înţelesul tuturor, nu trebuie să îţi fie teamă că dacă faci pe prostul vei rămâne aşa.

În zeci de pagini perfect structurate în capitole, autorii dau sfaturi preţioase celor ce erau dispuşi să saboteze ceva, orice putea fi asimilat unui adversar / duşman în război...

„În luarea deciziilor faceţi totul doar pe canalele oficiale, regulamentare, evitând orice scurtătură care v-ar permite să fiţi expeditivi. Ţineţi multe spici-uri, cât mai lungi, piperate cu anecdote interminabile din propria experienţă şi obligatoriu cu ceva conotaţii patriotice. Ori de câte ori puteţi, înfiinţaţi cât mai multe comisii cărora să le daţi spre analiză subiectele delicate. Aduceţi cât mai des în discuţie subiecte irelevante, hiperbolizaţi-le şi faceţi din ele bici de mătase. Legaţi-vă de orice decizii precedente şi încercaţi să le aduceţi din nou în discuţie. Faceţi cât mai multe trimiteri la precauţiile necesare pentru a nu deranja eşalonul superior. Cereţi ordine scrise. Puneţi întrebări nesfârşite privitoare la acestea pentru a fi cât mai evident că nu le înţelegeţi. Faceţi orice pentru a nu respecta termenele impuse, pentru a nu ţine seama de ceilalţi, pentru a solicita materiale şi consumabile cât mai inutile, cât mai multe şi cât mai scumpe. Lăsaţi lucrurile importante şi faceţi-vă priorităţi din inutilităţi. Cereţi refacerea documentaţiilor de cât mai multe ori şi aprobaţi-le pe cele slabe sau eronate atunci când acest lucru nu este flagrant. Ori de câte ori este ceva urgent de făcut, aveţi grijă să impuneţi cât mai multe prostii ca priorităţi de ultim moment. Deveniţi experţi în corespondenţa nesfârşită cu orice alt for. Daţi peste cap arhivele organizaţiei. Munciţi cât mai încet şi cu eficienţă minimă. Faceţi cât mai multe pauze, pentru motive cât mai stupide, fiţi mereu pregătiţi să răspândiţi zvonuri şi bârfe cât mai suculente, indiferent de cât de incredibile ar fi. Plângeţi-vă cât mai mult, tuturor şi pentru orice. Nu-i învăţaţi nimic pe ucenici. Bârfiţi administraţia şi organizaţi cât mai multe grupuri de iniţiativă. Încurcaţi pe oricine şi orice. Ori de câte ori vi se cere socoteală, daţi vina pe alţii prin explicaţii interminabile şi isterice. Nu vă implicaţi în nimic concret, nu faceţi pe „samariteanul”...