Tomograful lui Sabin / Ormag

Am vazut tot mai des in ultimii 10-15 ani manifestari ale spaimei, teama fata de aproape orice, dar mai ales fata de… nimic, ca in povestea drobului de sare care mi se pare arhetipal de romaneasca. Unii ar spune: isterie curata, dar mie, in astfel de momente, aproape de fiecare data mintea imi fuge la „Legendele tarii lui Vam”, o mitologie a omului, plamadita de inegalabilul visator Vladimir Colin, legende in care am vazut inca de la prima lectura din adolescenta o metafora a sperantei pentru noi, cei din peisajul mioritic. ORMAG-spaima si soarecele lui care roade sufletele, ZUBALA - regina noptii, a fatarniciei si a vrajilor, PIL-zeul strimb al sotiilor, VAM-razvratitul, plamada de semintie... Toti sunt atat de romani, au fiecare ceva ce nu cred ca exista decat la natia aceasta a noastra, atat de daruita, dar si atat de incercata… De cele mai multe ori se pare ca tocmai din cauza acestor daruri de care nu am invatat inca sa ne bucuram pentru ca nu stim, sau nu putem, sau nu intelegem sa ne folosim cum trebuie de ele. VAM este razvratitul luminat si tenace pentru care a visa reprezinta atat un act de cunoastere a laturii aparent stranii a universului, cat si o cale de a demasca incertitudinile realitatii, contestandu-i dreptul de a tine in stapanire exclusiva controlul cunoasterii. Un asemenea mod de a aborda existenta, fara teama, in lumina adusa de femeia iubita si copii pe calea rostului in lume, mi se pare un mesaj lipsit de orice echivoc. Imi doresc foarte mult sa nu exersam suferinta si fatalismul pana la a face din ele o vocatie sau chiar un destin. Nimeni nu spune ca viata e usoara sau dreapta, dar e pacat sa trecem prin ea fara a ne bucura de ceea ce ne ofera, cel mai adesea doar la o lungime de brat. Sabin Nemes BOTA