Tomograful lui Sabin / Orhidee

A fost odată, ca niciodată, un personaj. Un personaj extrem de comun care nu strălucea prin aproape nimic decât, poate, doar atunci când era transpirat în zilele foarte însorite. Și era personajul nostru dominat de importanța existenței sale pe acest pământ și mai ales de modul în care trebuia să-i facă pe ceilalți să perceapă fără niciun dubiu cât de unic este.
Se visa, cu ochii deschiși, „omphalos mundi” adică buricul pământului, strunga prin care trebuie să treacă toate vie­țuitoarele, dispecerul Păun pentru toate evenimentele, tic-ul pentru toate tac-u­ri­le, gaura pentru toate macaroanele, fitilul pentru toate lămpile, sfincterul pentru toate vânturile, ciocanul pentru toate cuiele, căciula pentru toate „ă-urile”...

Odată cu trecerea anilor a observat totuși că erau numeroși  alții mult mai înzestrați cu diverse haruri decât el dar, fiindcă era fudul și nu accepta niciun fel de com­petiție, s-a gândit să nu riște să-și ciobească orgoliul hipertrofiat și a decis să se facă frânar, dar așa, pe furiș, fără să spună  nimănui nimic. Între timp, pe față, era mare combinator, rezolvator și organizator, zâmbea frumos, vorbea frumos, făcea frumos și avea sare de mare și mare cu sare pentru toate promisiunile. Când credea că nu îl vede nimeni exersa dră­cește cu marionetele deoarece își dăduse seama că are un talent nativ cu păpușile și sforile. A fost încântat când a aflat că un reputat și vechi spital din Cluj  s-a inspirat din modul său de acțiune, pentru a denumi un semn clinic de rău augur, dar a fost extrem de dezamăgit când a aflat ce înseamnă de fapt „prietenul nesincer” care te trimite, când te aștepți mai puțin, să îți speli lenjeria. Și-a dat devreme seama că poate fi unealta perfectă a prezentului și instinctele sale, la fel de perfecte, l-au făcut să înțeleagă că va merita să facă orice compromis pentru a investi în viitorul său de om... fălos, care este. Evident că nu îi place niciodată la grămadă, decât atunci când aceasta este mică, extrem de ordonată și pusă la cale din timp, oricât de spontană s-ar declara, iar locul său trebuie să fie unul foarte bine precizat și în conformitate cu așteptările sale.

Dacă nu vă apare de la început în câmpul vizual, căutați-l în spatele vostru, acolo sunt cele mai mari șanse să îl găsiți, pentru că este modul său de abordare instinctiv. Nu vă puneți cu el, nu are niciun rost, nu faceți decât să îi dați atenție și exact de aici își ia energia pentru existența malefică de „amorphophalus... omphalos”... Iar eu am încălecat pe o șa...