Tomograful lui Sabin / NO upgrade available!

Cândva, nu foarte demult, lăcrimam lângă catafalcul meritocraţiei „tradiţionale”, până când, un tânăr postrevoluţionar cinic s-a milostivit de mine şi mi-a devoalat, în cuvinte rudimentare (şi asta nu pentru a fi cât mai inteligibil, ci pentru că nu avea altele la el) noile paradigme ale meritocraţiei vasalităţii, a vulnerabilităţilor generatoare de şanse de progres personal şi, mai ales, pe cea a cârdăşiei, eufemistic denumită „colaborare / cooperare reciproc avantajoasă”. 

M-am adaptat, exclusiv de nevoie, în sensul că deja demult îmi întorc privirea, îmi deturnez auzul şi atenţia, fără a reuşi să-mi păcălesc însă mintea. Nu vom mai reuşi niciodată să scăpăm de ghiolbăneală şi de megalomania scroafelor căţărate prin toţi copacii, pentru că... „suntem, fiecare dintre noi, posesorii unui potenţial psihologic şi relaţional structurat în jurul a două tipuri de componente: unele pozitive, care vor acţiona ca nişte adevărate stimulente ce pot contribui la iluminarea vieţii noastre şi altele negative care pot deveni limitări sau constrângeri capabile să ne îngreuneze şi să ne întunece existenţa. Ansamblul acestora ne structurează până în profunzime personalitatea şi modelează relaţiile noastre cu lumea şi cu ceilalţi.

Când una dintre dominante este accentuată, ea se poate transforma în comportamente patologice şi riscă să se permanentizeze sub forma unor trăsături de caracter. Ar fi de datoria fiecăruia să ne dezvoltăm o anumită responsabilitate în a ne conştientiza componenta dominantă...

Sadicul sau masochistul găsesc plăcere în inducerea suferinţei, indiferent de consecinţe, istericul are gesturi şi expresii corporale exagerate, teatrale, disproporţionate în raport cu elementul declanşator, reactivitatea emoţională este falsă iar toleranţa la frustrări este foarte scăzută;  paranoidul prezintă o stare recurentă de neîncredere, sentimente de persecuţie, respingere, excludere sau negare, prudenţă excesivă; fobicul manifestă o reducere considerabilă şi de lungă durată a capacităţii de relaţionare ce poate evolua în forme cu impact social şi blocaje redutabile în viaţa cotidiană; obsedatul este dominat de control, cu tendinţa maniacă de a aranja, de a verifica, de a organiza totul în detaliu, fără pic de fantezie.