Tomograful lui Sabin / Never give up

...Van Gogh a vândut un singur tablou în timpul vieţii sale, şi acesta surorii lui, pe un preţ de nimic. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: „Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat, însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind deja complet surd, dar după o carieră prodigioasă.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind „încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă… puţină matematică şi fizică la nivel de geniu.

Când Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină, tatăl său i-a spus: „Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani.” În autobiografia sa, Darwin scria: „am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii mei ca un copil sub standardul mediu de inteligenţă, dar cu siguranţă, am evoluat”.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că este „prea prost ca să înveţe ceva”. A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes înainte de a reuşi să inventeze becul.

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, la început, amenajarea parcului nu a fost aprobată de autorităţi, pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către toate studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc, iar părinţii săi visau ca el să devină inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat: „Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violoncelişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?” Iar Casals i-a răspuns: „deoarece cred că fac progrese”…