Tomograful lui Sabin / Net

Lumea asta se învârte datorită unui singur lucru: sentimentele oamenilor, emoțiile lor. Și asta pentru că omul își cheltuiește banii, în principal, pentru a-și satisface plăcerile și pentru a se simți bine. Iar acolo unde curg banii, curge și puterea. Deci, tehnic vorbind, cu cât vei fi mai capabil să influențezi sentimentele și emoțiile oamenilor, cu atât vei acumula mai mulți bani și mai multă putere.
Tehnologiile sunt unele dintre mijloacele pentru a atinge acest scop și sunt inventate pur și simplu pentru a face pe plac oamenilor: pixul cu pastă, scaunele de mașină încălzite, o garnitură mai bengoasă pentru bideu... Averi întregi sunt făcute și pierdute în jurul unor asemenea lucruri, deoarece îi fac pe oameni să se simtă mai bine, le fac viața mai ușoară. Economiile multor țări funcționează cu mai puțini bani decât cei aruncați de oameni pentru a-și satisface mofturile. Faptul că sentimentele au fost cele care au mișcat lumea nu a însemnat întotdeauna un lucru rău. Amintiți-vă de boom-ul industrial care a dat șanse celor mulți și flămânzi.
Cu cât societatea a avansat datorită tehnologiei, oamenii au fost degrevați de multe eforturi și suferințe, mașinăriile preluând nume­roase sarcini epuizante fizic și intelectual. Dar dorința oamenilor de a se simți bine nu se termină niciodată, așa că, la sfârșitul secolului 20, lumea civilizată continua să inoveze pentru a-i face pe oameni să se simtă tot mai bine folosind prăjitoare de pâine, cuptoare, mașini de spălat, automobile, fast food-uri, călătorii cu avionul, mașini de ras electrice, televizoare și multe altele. Viața a devenit extrem de ușoară și eficientă și lipsită de efort, în două minute, cu un telefon, putându-se rezolva o mulțime de lucruri care altă dată necesitau luni de muncă. A apărut și o oarecare uniformizare a consumului: toată lumea se uita la aceleași programe tv, asculta aceeași muzică, mânca aceleași mâncăruri, folosea același tip de saltele, citea aceleași ziare... Exista un sentiment de continuitate, coeziune și chiar securitate după care oamenii de azi sunt nostalgici.
Apoi s-a întâmplat internetul. La început intențiile au fost bune, inventatorii săi aveau mari speranțe în planeta computerizată și acoperită de o rețea informatică. Au lucrat zeci de ani la acest proiect,  mânați de un entuziasm optimist utopic, având viziunea unei populații globale înalt educată, care să aibă acces la înțelepciunea infinită printr-o apăsare de tastă, o populație legată prin empatie și înțelegere între națiuni, dincolo de barierele etnice și culturale, care să împărtășească același ideal de pace și prosperitate.
Dar ei uitaseră ceva esențial. Au fost atât de captivați de viziunea lor încât uitaseră că lumea asta nu funcționează pe bază de informație, uitaseră că oamenii nu iau decizii bazate pe adevăr sau dovezi, nu își cheltuiesc banii plecând de la date certe, uitaseră că lumea asta funcționează pe bază de sentimente și emoții! Iar atunci când îi oferi lui neica nimeni acces la izvorul infinit de înţelepciune a umanității, acesta nu va sta pe Google să caute adevărul superior care să-i contrazică rudimentarele convingeri, nu va căuta adevă­rul, chiar dacă este neplăcut...
Majoritatea dintre noi vom căuta lucruri plăcute și neadevărate despre orice ne trece prin cap, pentru că internetul, în ultimă ins­tanță, nu a fost gândit să dea oamenilor infor­mația de care aceștia au nevoie, ci doar aceea pe care și-o doresc!
(După M. Manson – Va urma)