Tomograful lui Sabin / Mioritica

Oaie (plural-oi). Mamifer de obicei cu păr creţ şi blond, dar există şi soiuri mai închise la culoare. Nu este cunoscut şi recunoscut pentru inteligenţa sa, ci mai degrabă pentru cuminţenia şi supuşenia sa. Chiar dacă ciobanul găseşte oaia singură mai mult decât acceptabilă în vârful muntelui, aceasta îşi arată plenar valoarea în turmă.

Turma de oi este cel mai fabulos exemplu de instinct gregar. Un câine ciobănesc, oricât ar fi el de jigărit şi plictisit, va reuşi să mâne oile prin strungă una câte una, spre ciobanul/ciobanii care le aşteaptă la tuns, muls sau orice alte activităţi vor muşchii lor. Nu sunt cunoscute exemple de agresivitate la oi, deşi am văzut cândva o piesă de teatru despre „Un om muşcat de oaie”. Ele sunt pasionate de rumegat, îngrăşat în mod natural pajiştile, dar mai ales de a fi şi a rămâne OI.

Printre oi, măgarul (plural-măgarii). Mamifer domesticit mai târziu decât oaia şi folosit mai ales la cărat şi călărit. Se pare că mai există şi exemplare sălbatice. Este cunoscut de mult şi se spune că a fost folosit de pietrarii lui Abif la construirea marelui templu. Natura a fost darnică cu măgarul, astfel încât acesta poate deveni atractiv şi chemat pentru acest motiv să joace şi în alte divizii, inclusiv în superligă. Este extrem de precaut şi obsedat de binele propriu, fapt ce îl face încăpăţânat sau chiar periculos deoarece o a doua mare calitate fizică de care se bucură este lovitura sa de copită. Este un instinctiv pur care linge tot ceea ce stă deasupra sa şi loveşte cu copita tot ceea ce consideră sub nivelul său. La fel ca şi oaia, MĂGARUL a fost o veritabilă sursă de inspiraţie, istoria umanităţii fiind plină de arhetipuri comportamentale de ambele tipuri, pentru orice personalitate, pentru toate gusturile.

Cioban (plural-ciobani). Tot mamifer, domesticit în grade extrem de variabile. Unul dintre aceştia este liderul stânei, exploatând complex şi complet oile şi încercând să exploateze cât mai plenar măgarii care se iţesc ici-colo din turmă, cu toate precauţiile necesare menţinerii permanente a unei poziţii în afara ariei de acoperire a copitelor din spate ale acestuia. Relaţiile cu câinii, dar mai ales cu ceilalţi ciobani, vor fi tratate ca subiecte separate. Dacă nu suntem masochişti şi/sau tembeli, viaţa ne urlă în fiecare clipă în faţă că decât oaie în turmă sau chiar măgar bine dotat, mai bine cioban, indiferent de cât de greu şi costisitor este examenul pe post şi indiferent de riscul manufacturării iminente şi precoce a unui baltag cu numele nostru pe el...

Neverending story mioritic vol.II. Primul a fost cel cu porcii. Orice drum de Cluj, dar mai ales de Bucureşti se pare că este un nesecat izvor de inspiraţie, extrem de binevenit, deoarece epopeea noastră nepereche este departe de final.