Tomograful lui Sabin / Mass-media

... „Cum îi faci baie unui elefant într-o cădiţă? Răspunsul e că nu-i faci. Îl laşi să cumuleze jeg cât mai mult, şi-l amăgeşti, din când în când, cu cădiţa pe jumătate umplută, dacă e cuminte.

Dacă nu e cuminte şi devine nărăvaş, îi faci morală că pute, că e un munte de jeg, şi-l ameninţi că-i răstorni cădiţa şi-o să se spele doar când vrei tu. Presa română e un elefant ce se îmbăiază în doi stropi de apă. E jegos, miroase, şi nici cel mai puternic parfum de deontologie nu mai poate ascunde realitatea cruntă olfactivă. Anul trecut, piaţa de publicitate se ridica la 295 milioane de euro. Stop! Cum, doar 295? Păi din ce trăiesc trusturile media, dacă doar primele 4 au cumulat venituri mai mari decât întreaga piaţă de publicitate?

Din ce trăiesc televiziunile? Din ce trăiesc radiourile, presa online, presa scrisă locală sau naţională? Răspunsul e că trăiesc din mila „binefăcătorilor”. Nu trebuie să fiu Roubini ca să văd că veniturile totale ale primelor cinci trusturi de presă ce deţin preponderent televiziuni depăşesc publicitatea tv, care era estimată la 193 milioane euro din totalul de 295. Deci avem o piaţă de publicitate pentru televiziuni de 193 milioane, iar veniturile primelor 7 posturi tv depăşesc 254 de milioane!?! Şi nu am luat în calcul restul trusturilor cu acoperire naţională. Nu le-am luat în calcul nici pe cele de la nivel regional şi local. Nu, nu le-am luat în calcul pe acestea, dar am depăşit potenţialul maxim al veniturilor posibile cu peste 31%. Ok, şi atunci de unde aceşti bani? Răspunsul la această întrebare e previzibil - economia neagră. Banii negri din economie, sau, mă rog, o parte din ei, se spală zilnic în văzul tuturor pe canalele tv, în presa online şi cea scrisă, fără ca nimeni să sesizeze anomalia.

Chiar dacă luăm în calcul cifrele de afaceri cumulate ale acestor trusturi, situaţia nu diferă prea mult.

E drept că, în cazul unora, cifra de afaceri netă e semnificativ mai mică decât veniturile totale şi asta ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte „contabilitatea creativă”, pentru că e greu de crezut că, în afara veniturilor din exploatare, celelalte mari categorii de venituri (financiare şi extraordinare) ar cântări atât de mult în conturile de profit şi pierdere.

Anual, veniturile înregistrate de trusturile media în România sunt cel puţin de două ori mai mari decât întreaga piaţă de publicitate, cu alte cuvinte, elefantul face baie cu succes într-o cădiţă. Culmea e că nimeni nu se întreabă cum e posibil şi nimeni nu vrea să mărească legal cada sau să împuşte elefantul pentru scăldat ilicit. Aşa că, nu ne rămâne decât să asistăm la spectacolul zilnic al unui elefant cu igienă deficitară”...