Tomograful lui Sabin / Lecţia britanică

„...Ne comportăm ca şi cum votul britanicilor a venit de nicăieri, deşi tot mai multe voci acuză birocraţia şi centralismul bruxellez iar unele au atras atenţia asupra lui încă de acum trei decenii, când „Maastrichtul” părea suficient, inclusiv pentru euroentuziaşti.

Sunt destule voci care spun că votul britanicilor şubrezeşte Uniunea Europeană. E de fapt invers, căci plecarea britanicilor este efectul şi nu cauza degringoladei prin care trece proiectul european...

Margaret Thatcher a fost primul lider britanic care a atenţionat că adoptarea monedei euro va fi un fiasco şi că deficitul de democraţie creat prin construirea unei caste a birocraţilor nealeşi va fi un fiasco. Tradiţia democratică a făcut ca Marea Britanie să fie singura putere europeană care să nu fi fost cucerită niciodată de o ideologie totalitară şi ţara care a salvat Europa secolul trecut de toate derapajele extremiste, fie că discutăm de nazism sau de comunism...

După Maastricht, zeci de politicieni britanici au explicat că centralismul, uniformizarea şi constrângerile la adresa libertăţilor statelor naţiune nu au nicio legătură cu valorile europene clasice...De la campania electorală din 2009 şi până acum au trecut şapte ani, timp suficient pentru birocraţi să convingă. N-au făcut-o, ba chiar au apăsat pedala integrării şi a centralismului, fără a asculta vocea Londrei. Nu e niciun secret că Uniunea Europeană a devenit în ultimii ani o afacere germano-franceză, cu Parisul în rol de majordom...

Să fie oare Nigel Farage vinovat şi pentru faptul că Islanda şi Elveţia şi-au retras cererea de aderare la UE? Să fie oare Nigel Farage vinovat pentru că 61% dintre francezi, 48% dintre germani şi 49% dintre spanioli sunt astăzi nemulţumiţi de cum funcţionează proiectul european?...Liderii europeni continuă să ne spună că soluţia este mai multă integrare şi o federalizare cât mai rapidă, în ciuda faptului că exact aceste lucruri au dus la votul britanic. Uniunea Europeană nu este astăzi o federaţie, însă deciziile pe ultimele trei dosare fundamentale s-au luat la nivel central, ca şi cum ar fi. Şi toate au fost un dezastru. Criza economică. Singurul element care a contat cu adevărat aici a fost vocea Berlinului. Grecii au plătit cât a vrut Merkel, li s-au anulat datoriile fix atât cât a vrut Merkel, iar acum continuă să trăiască pe datorie, pentru că aşa vrea Merkel, în ciuda faptului că logica economică şi bunul simţ spun că este incorect ca ceilalţi europeni să plătească distracţia de la Atena...

Criza din Ucraina. Uniunea Europeană s-a făcut de râs şi a demonstrat că este incapabilă să adopte o poziţie diplomatică comună faţă de invadarea Ucrainei şi anexarea Crimeei... Migranţii.