Tomograful lui Sabin / Invidie

„Bertand William Russel al 3-lea a fost şi Duce. A trăit 98 de ani, până în 1970. A mai fost matematician, logician, istoric, filosof şi critic social, liberal, socialist, dar mai ales pacifist. A fost în prima linie a revoltei contra idealismului începutului de secol XX, iar lucrările sale au avut o influenţă consistentă asupra matematicii, lingvisticii, epistemologiei, informaticii, metafizicii...fiind recompensat în cele din urmă cu Premiul Nobel. El spunea că „invidia, păcat universal, este principala cauză a nefericirii“. Invidia aduce nefericire atât celui ce o simte, dar şi celor asupra cărora este proiectată, deoarece invidiosul va face orice pentru a-i vedea şi pe aceştia nefericiţi sau… mai rău.

Invidia este percepută în general ca ceva negativ, dar tot Russel credea că există şi o formă de invidie benignă, un fel de forţă motivaţională ce duce la schimbare.

Există teorii ce sugerează originea invidiei în impulsurile biologice de supravieţuire şi procreere, subliniind însă efectul benefic al acesteia asupra memoriei, în special. Istoria omenirii este plină de victime ale invidiei, începând de la Cain şi Abel, trecând pe la Mioriţa noastră, până la ceea ce vedem şi simţim astăzi peste tot în jur. Degeaba au încercat mii de ani toate religiile să propovăduiască adevărul, înţelepciunea şi virtutea empatiei ca antidot al invidiei şi leac pentru alte numeroase neajunsuri ale traiului în comun, suntem mereu ocupaţi cu altceva şi nu mai băgăm în seamă un lucru atât de comun, chiar dacă ne roade încet sufletul. Invidiez, deci exist.

Ar mai fi în acelaşi pachet de sentimente gelozia, despre care nu vorbim acum, şi „schadenfreude”, care înseamnă în traducere liberă „a te bucura de necazul altuia”, un fel de strămoş al lui „să moară şi capra vecinului”. În sfârşit acasă!