Tomograful lui Sabin / Hammerschlag

...„Omul, în lupta sa pentru supravieţuire, se asociază cu semenii săi într-un efort constant de a încerca să transforme realitatea după necesităţile sale, modelându-şi permanent comportamentul. Mediul social în care acţionează indivizii funcţionează ca o structură de reţele care se intersectează şi uneori se integrează la diverse niveluri, din ce în ce mai profunde în individ, interacţiunea indivizilor şi realitatea socială având ponderi similare în creionarea comportamentului politic.

Atât indivizii, cât şi  grupurile sociale au posibilitatea de a-şi alege structura de apartenenţă, în cadrul grupului, indivizii aderând la scopuri şi interese comune, la ideologii general acceptate. Puterea politică intră în relaţii cu grupurile şi are interes ca acestea să fie înglobate în forme instituţionale pentru a putea fi cunoscute, controlate, asociate şi integrate mecanismelor sale de acţiune, efectele urmând a fi echilibrate prin pârghiile puterii.

În cadrul grupului, fiecare individ va încerca să îşi impună imaginea personală valorizată pentru a-şi asigura un status superior celorlalţi, încercând astfel supunerea grupului de indivizi de care are nevoie. În acest fel se manipulează sistemele de reprezentări sociale în jocul de putere, ţinând seama de procesele psihologice individuale, de relaţiile dintre indivizi, precum şi de ierarhiile de putere şi statut ce definesc structura grupului.

A aparţine grupului înseamnă însă şi a-ţi delimita poziţia atât în raport cu membrii grupului cât şi faţă de celelalte grupuri, fie acestea  dominante sau dominate, poziţii atribuite sau dobândite  în sistemul relaţional. Schimbările atitudinale faţă de un  individ sau modificări ale comportamentului acestuia alimentează temerile ce declanşează mecanisme defensive ale personalităţii cum sunt disocierea sau proiecţia, pentru a apăra poziţia ameninţată.

A construi, a adopta sau  a înlocui un comportament politic în cadrul grupului, implică utilizarea unei simbolistici imaginare, adoptată  inconştient, la care ne raportăm, un astfel de simbol putând  fi chiar şi un subiect uman. Indivizii şi grupurile cărora le aparţin îşi vor ajusta comportamentele politice în funcţie de scenarii imaginare, colective, dar bineînţeles, avantajoase. Eul este o instanţă de mediere între narcisism şi realitatea externă, transformând elementele de identificare în reprezentări valorizante despre sine.