Tomograful lui Sabin / Hai salut!

... „Uităm  repede  un  salut  care  ne-a  fost  acordat  din  greșeală, dar  nu  uităm  ni­cio­dată  că  nu  am  fost  salutați  de către  cineva  cunoscut. Cel  care  intră  într-un  local  salută, cel  care  se  află  deja acolo  răspunde  la  salut, regulă  valabilă  în restaurante, compartimente  de  tren, săli  de  așteptare, lifturi, magazine. Un  om  bine  crescut  își  scoate  pălăria  și  se  oprește un  moment, atunci  când  trece  un  convoi  mortuar. Te  ridici, te  descoperi  când  se  intonează  un  imn  național  sau  când  se înalță  drapelul  unui  stat. În  altă  ordine  de  idei, salutăm  tot  grupul  din  care face  parte  o  cunoștință. Se  înțelege  că  persoanele  care  o însoțesc  vor  răs­pun­­de  la  salut, dar  nu  vor  întreba  nume­le nostru. Strângerea  mâinii  se  practică  mai  ales  când  cele  două persoane  care  se  întâlnesc  urmează  să  se  oprească  și  să stea  puțin  de  vorbă. Să  saluți  pe  cineva  strângându-i  mâna  este  un  semn  de  mare stimă. În  acest  caz, regulile  sunt  inverse: cel  care  întinde mâna  primul  este  doamna, persoana  mai  în  vârstă sau superiorul.

Tot persoanei de  rang  superior  îi  revine inițiativa  formulei  de  salut. Se  întâmplă  ca  din  grabă  sau  din  necunoaș­terea  acestei  reguli, tânărul  să  fie  primul  care întinde  mâna. Să  o  refuzi  este, în  această  situație, un  afront  pe care  n-ai  dreptul  să  i-l  faci, decât  în  ultimă instanță. A refuza o  mână  întinsă  este  o  sancțiune de  o gra­vitate  excepțională. Se  înţelege  că  pentru  a  strânge  mâna  cuiva, scoți pălă­ria  sau  te  înclini  puțin  și-ți  privești  interlocutorul  în față. Un  bărbat  se  va  ridica  pentru  a  strânge  mâna  cuiva. Doamnele  nu  trebuie  să  se  ridice  decât  pentru  a  da  mâna unei  persoane  mai  în  vârstă  sau  pe  care  vor  să o  onoreze  în mod  special. Modul  în  care strângem  mâna  celuilalt  ne  dezvăluie  firea deci, trebuie să evităm  să avem  o  mâna  moale  sau  una  care  o  zdrobeşte  pe  a  celuilalt. Ne  vom  feri  să  apucăm  doar  vârful  degetelor și  vom  evita strângerea  mâinii  pe  deasupra  alteia, în  cruce, gestul fiind  total  lipsit  de  eleganță.
Ordinea  firească  a  priorităților este: doamnele  între  ele, doamnele  și  domnii, domnii  între  ei. Mâna  pe  care  o  strân­gem este  în  mod  tradițional  dreapta. Uzan­ța  da­tează  din  timpurile când  în  mâna  dreaptă  țineai  o  armă, iar  când  în­tin­deai  mâna goală  însemna  că  doreai  pace. Se  strânge  mâna  și  pentru  a  marca  încheierea  unei afaceri, pentru  a  sublinia  condoleanțele, felicitările, o rugăminte, o  mulțumire  sau  o  scuză. Pe  stradă, bărba­tul își  scoate  mă­nușa  din  mâna  dreaptă  pentru  a  strânge  mâna unei  femei, chiar  dacă  aceasta  poar­tă  mănuși. În  general, numai  femeilor respectabile  li  se  sărută  mâna,  dar, nu  în  aer  liber  sau pe  stradă, ci  numai  în  casă. Sărutatul  mâinii  pe  o  mă­nușă, sau  peste  masă  este  o  gafă”...