Tomograful lui Sabin / Gata

„Într-un etern panem  et circenses de care nu ne mai săturăm şi din care se pare că nu învăţăm nimic, unii speră să creeze acea avalanşă prin care să reuşească schimbarea regimului politic.

La început există un nucleu de revoluţionari animaţi de iluzia unei societăţi mai bune. Ei sunt indispensabili în derularea evenimentelor, asigurând credibilitate în faza de început, în care cei mai prudenţi evită să se angajeze. Mai târziu, aceştia vor fi capabili să îşi asume poziţiile de lideri, în măsura în care, îşi vor  permite să facă promisiuni care din partea altora ar părea lipsite de credibilitate.

Urmează un aflux de indivizi animaţi de motivaţii diverse. Unii dintre aceştia aşteaptă ajutor imediat sau o poziţie de prim-plan în societatea post-revoluţionară. Alţii se angajează doar atunci când a fost trecut pragul dincolo de care acţiunea începe să aibă efecte.

Grupurile mari tind să îşi piardă identitatea şi importanţa, individul fiind dornic să devină membru al unei structuri care să îi reprezinte cel mai bine interesele. Orice astfel de grup se poate transforma în grup de presiune, atunci când îşi orientează forţa spre aparatul guvernamental, pentru a încerca să îşi valideze aspiraţiile şi revendicările. Interacţiunea individului cu socialul, sub diverse forme şi în diverse situaţii, formează atitudini şi modelează comportamentele politice.

Schimbările radicale nu determină restructurarea sistemului de valori individual ce ar impune resocializarea politică, în sensul adoptării unor  noi norme şi chiar comportamente. Schimbările rapide pot provoca manifestări agresive inclusiv ca măsură de protecţie psihică la modificările ce urmează a fi impuse. În acest fel, conflictul între grupurile umane generează energia fundamentală necesară modificărilor comportamentale.

Deoarece aproape întotdeauna  se pune accent pe componenta afectivă, indivizii se vor  identifica  cu liderul, acesta devenind  personificarea idealurilor comune, un soi de identificare infantilă cu tatăl,  conform teoriei freudiene, iar aversiunea se va răsfrânge spre exteriorul grupului.

Individul este emoţional legat de grupul său, având conştiinţa că face parte din acesta şi împărtăşind acelaşi câmp cognitiv. Schimbările politice radicale şi  crizele sociale provoacă sentimente de frustrare unui mare număr de persoane, iar aceasta, fiind o condiţie necesară şi suficientă în apariţia agresivităţii, energia psihică mobilizată în atingerea unui obiectiv, de altfel greu de atins, este inhibată şi se creează o stare de tensiune, de instigare. Cum încărcătura agresivă nu va putea fi defulată asupra propriului grup pe care individul tinde să îl favorizeze, va apărea o deplasare a agresivităţii spre altă ţintă, spre ţapul ispăşitor.