Tomograful lui Sabin / Gand trist

Oare cine suntem noi? Noi, ca oameni supusi greselii, dar si noi ca natie, pentru ca, ne place sau nu, astazi se generalizeaza mult, poate prea mult... Asa am fost intotdeauna sau am stiut candva si ce sunt onoarea si demnitatea si responsabilitatea? Prunci nou nascuti aruncati la tomberon sau ucisi, copii abandonati, copii maltratati, copii returnati ca o marfa care nu mai place, batrani umiliti si inselati, batrani lasati in voia sortii dupa o viata in care au crezut ca va veni si vremea in care altii vor avea grija de ei… oameni omorati pe margine de drum de soferi neatenti si aruncati apoi pe furis in sant, oameni raniti grav pe langa care se trece cat mai repede pentru a ne menaja constiinta cea minuscula si stomacul cel sensibil… biserici sparte, cutia milei devalizata, clopote si moaste furate… Nu mai pot, ma opresc aici, dar le stim cu totii cate mai sunt. Oare cei ce fac asa ceva se duc la biserica? Cu inima curata? Poate stau chiar langa noi si nu incapem de crucile cele mari pe care le fac… Sau poate, de fapt, e doar o minciuna a celor care incearca, la fel ca in vremurile pe care le consideram intunecate si apuse, sa isi cumpere indulgente pentru pacatele viitoare. Iar ceilalti, multi, care ne multumim de noi in postura de spectatori, putem fi cu constiinta impacata? Ajunge sa constatam ca cineva a gresit amarnic si sa nu ne implicam deloc? Mai exista opinie publica? Mai are ea ceva de spus, mai are ceva de facut? Daca raspunsul este NU, va rog sa ma iertati ca v-am facut sa va pierdeti vremea citind elucubratiile mele. De ce nu fac altii? Pentru ca si ei asteapta sa faca altii. Iar atunci nu ne ramane decat sa ne bem berile in fata talk show-ului preferat, mancand seminte in dulcele sunet al sirenelor de ambulanta. Apoi mergem pe net si improscam cu noroi tot ce se poate, ascunsi in umbra lasa a unui pseudonim. Somn usor! Sabin Nemes BOTA