Tomograful lui Sabin / Flautul fermecat

Fluierul este unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale şi poate cel mai vechi făurit de om. Se pierde în mitologie unde până şi zeii îl foloseau pentru a se bine-dispune. Cred că atât el, cât şi familia sa de urmaşi au fost un fel de cenuşărese ale instrumentelor de suflat, inclusiv flautul, căci despre acesta vreau să vă povestesc.

Puţine sunt instrumentele care să-şi strecoare atât de uşor sunetul în sufletul cuiva cum o face flautul, indiferent că e făurit din trestie, bambus, lemn de abanos, argint, aur sau platină şi indiferent de cine îl foloseşte: Julius Baker, Jeanne Baxtresser, Mario Caroli, William Bennet, Pierre-Yves Artaud, Hariprasad Chaurasia, Ian Anderson...sau alţi mii de flautişti extraordinari. În 1923 existau în Japonia doar 20 de flautişti, amatori şi profesionişti. A fost anul în care Koichi Muramatsu, flautist pasionat, a fondat o manufactură unde apoi şi-a petrecut întreaga viaţă confecţionând manual flaute, inventând şi experimentând. El spunea: „când iei o pauză de la făurit un flaut, trebuie să cânţi la flaut, dacă nu eşti capabil să cânţi la el, nu ai cum să ştii ce aşteaptă toţi flautiştii de la instrumentul pe care îl faci pentru ei”. Toţi făurarii de la Muramatsu sunt flautişti excepţionali şi toate instrumentele sunt făcute exclusiv manual.

Ca orice japonez care se respectă, sunt obsedaţi de perfecţiune şi iubesc flautul mai presus de orice. În timpul lui Osamu Muramatsu, instrumentele create aici au devenit flaute profesionale pentru marii interpreţi ai lumii. „Muramatsu îşi acceptă reputaţia cu umilinţă şi va continua să manufactureze noi modele cu sensibilitate şi prin cercetare ştiinţifică, astfel încât să garanteze satisfacţia clientului”. În această toamnă un flaut Muramatsu de aur va putea fi auzit şi la Baia Mare!